S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Poemul de dragoste pentru fiecare dintre noi
Ca o straina esti, ratacind pe propriul tau drum.
lumea este acum citește mai mult
Poemul de dragoste pentru fiecare dintre noi
Ca o straina esti, ratacind pe propriul tau drum.
lumea este acum o fereastra catre intuneric. lumina,
cat ar fi ea de indepartata, este tot in tine,
adu-o la geam si deschide fereastra, sa pot sa-ti vad ochii!
i-am privit de atatea ori de aproape...
numai asa vei putea sa vezi in lumina lumea
si toti oamenii care stau la geamuri. ochi in ochi, la geamuri...
cu bine! mai mult nu iti scriu, este de ajuns.
pana la urma, ne vom putea privi, asa cred.
si daca vor fi niste zambete si niste ochi plecati,
poti sa consideri ca lumea imi atarna de conturul gurii
si ca ochii mei au inceput sa nu mai poata sprijini
privirea lui Dumnezeu.
lumea imi atarna de conturul gurii, obligandu-ma sa zambesc.
of, ce lume grea! ...
e si ea om
Cind ploua cu soare
umbrelele se deschid toate deodata
cu un sunet vegetal exploziv si metalic
si Cultivatorul isi priveste citește mai mult
Cind ploua cu soare
umbrelele se deschid toate deodata
cu un sunet vegetal exploziv si metalic
si Cultivatorul isi priveste lanul de umbrele
cu surisul celui care stie ca va avea o recolta bogata
Umbrele umbrelelor ne apara umbrele de umbrele stropilor de ploaie.
A fi poet e mai mult o conditie decat o profesie.
A fi poet e mai mult o conditie decat o profesie.
Doamne al zilelor si noptilor mele de osanda, e bezna in jurul meu si in mine, nu mai stiu azi citește mai mult
Doamne al zilelor si noptilor mele de osanda, e bezna in jurul meu si in mine, nu mai stiu azi ce e rau, ce e bine, nu mai intrezaresc hotarul dintre viata si moarte.
Poezia este un vis, o dorinta launtrica ce nu se materializeaza decat atunci cand o asterni pe hartie.
Poezia este un vis, o dorinta launtrica ce nu se materializeaza decat atunci cand o asterni pe hartie.
Circuit Am tras stele la masea si-a-nvatat cerul sa bea Distihuri rebele
Circuit Am tras stele la masea si-a-nvatat cerul sa bea Distihuri rebele
Se clatina clopotnita luminii
Si pasii-s refuzati de muntii rai,
Iar pana maine m-aresteaza crinii
Ca am tanjit prea mult citește mai mult
Se clatina clopotnita luminii
Si pasii-s refuzati de muntii rai,
Iar pana maine m-aresteaza crinii
Ca am tanjit prea mult la sanii tai.
Chiar sanii tai lipsiti de libertate
Sunt revoltati si sar din inchisori,
Dar ce pirat n-ar vrea sa-mi fie frate,
Cand ar vedea asemenea comori?
Ori sunt ai tai, ori sunt ai nimanuia,
Dar ca sa-i vad mai des as cugeta
Sa cer azil politic la gutuia
Ce arde peste carti in casa ta!
Riscul poetului
Fata de ceara: Ce rost sa aiba Floare de nalba, Luna cea alba... Frunza de-arama. Baga de seama Cum se citește mai mult
Fata de ceara: Ce rost sa aiba Floare de nalba, Luna cea alba... Frunza de-arama. Baga de seama Cum se destrama... Cum se pogoara fata de ceara. Ultima oara.
Maseaua ariciului
Un arici cu ochelari
Si cu tepii nu prea mari
Suferea din primavara
De-o masea. Dar, intr-o citește mai mult
Maseaua ariciului
Un arici cu ochelari
Si cu tepii nu prea mari
Suferea din primavara
De-o masea. Dar, intr-o seara,
Scos din pepeni de durere,
Pe-o furtuna care tuna,
Din fantana pana-n luna,
O pornisem bietul, vere,
Spre batrana gargarita,
C-o stia de doctorita
Priceputa-n alte cele,
La masele.
Cum era asa bolnav
Unii cred ca foarte grav!
A batut si - cu scandal
Printe paznici si portari
Ce-l trageau de ochelari -
A razbit pana-n spital
Gargarita l-a primit
Cum e demn si cuvenit
Si i-a spus: - Ma rog frumos,
Tepelina da-o jos
Si cum iti spui
Pune-o binisor in cui
Si te-mbraca intr-un halat
Chiar de mine curatat.
Ghem de nervi si de durere,
Chibzuind sa nu dispere,
Stiti ce-i zise pacientul
Gargaritei cu patentul?
- Cum adica, dumneata
Nu pricepi ca haina mea
Nu se poate dezbraca?
Tepelina, nu pricepi
Ca-i din patru mii de tepi,
Toti infipti in pielea mea,
Iar dumneata
Vrei sa-i smulg, sa-i pun in cui
Ca pe-o haina-a nimanui?!
Unu de mi-l tragi din piele
Doare cat vreo cinci masele;
Gargarito, gargareste
De masea ma lecuieste
Ca mi-i mintea cam nauca
De durere si pe duca!
Rogu-te, imi iarta vina
Ca raman cu tepelina
Imbracat! Dar nu se poate
Nici un tep dintr-insa scoate! ...
Nu-mi mai cere,
Ca-i durere
Orice clipa care trece
Pan’ la inima, de rece.
Si-uite-asa,
Ca sa-si scoata o masea,
Trebui ariciu, frate,
Multe aventuri sa poarte
La spitalul cu pricina,
C-a intrat cu tepelina!