Poezia este o experienta a solitudinii.

Poezia este o experienta a solitudinii.

Poezia e o...goanga care merge prin creierul omului. La un moment dat, ea se opreste pe o circumvolutiune si incepe citește mai mult

Poezia e o...goanga care merge prin creierul omului. La un moment dat, ea se opreste pe o circumvolutiune si incepe sa-l gadile pe posesor. Si, in loc sa se scarpine, omul se pune si scrie. La unii, goangele sunt mai mari - de aia exista poeti mari. Pe unii ii racaie tot timpul -aceia sunt grafomanii. La altii, goangele sunt lenese, goangele Raiului, caci lenea din Eden vine - astia scriu putin. Eu am o goanga lenesa. Dar sper ca si mare… Oricum, nu o sa ma operez niciodata pe creier ca sa vad cat de mare e gandacul! Daca nu se vede pe hartie, asta e ghinionul lui, al gandacului.

Inaltare de buzunar Sa ma-nalt cat imi permite plapuma Dar bine domnule eu nu dorm Eu visez Trezeste-te totusi Esti citește mai mult

Inaltare de buzunar Sa ma-nalt cat imi permite plapuma Dar bine domnule eu nu dorm Eu visez Trezeste-te totusi Esti in PATUL LUI PROCUST Hiperbole blitz, 2005

Oare cum am putea defini poezia noi acestia care prin poezie, ne ducem crucea?

Oare cum am putea defini poezia noi acestia care prin poezie, ne ducem crucea?

Ai ochii blanzi si maini incete
sunt parca pentru-a fi regrete
vorbesti frumos
nu sunt Cristos
de ce ma cauti citește mai mult

Ai ochii blanzi si maini incete
sunt parca pentru-a fi regrete
vorbesti frumos
nu sunt Cristos
de ce ma cauti cine esti
de prin povesti
de unde vii
din nopti tarzii
unde te duci si unde stai
la omul ce-mi va spune Hai
si unde-ti cresti atuncea dorul
unde se-nchina calatorul
o, dragul meu ma mai iubesti
nu mai am vesti.

Pestera

intr-o zi am intrat eu insami in pestera trupului meu
stinghera si cu parul zbirlit pe cap de citește mai mult

Pestera

intr-o zi am intrat eu insami in pestera trupului meu
stinghera si cu parul zbirlit pe cap de spaima
mai intii am pasit prin desert
leii dormeau rezemati unii de altii ca niste catedrale
spinarile lor erau aurore boreale
cascade niagara de nisip astupau gurile si toti ochii
doar oamenii desertului stiau ca zapada-i fierbinte si moale
in pestera trupului meu se afla un eremit al nisipurilor
mort neputrezit cu miinile impreunate pe piept
si cu fata intoarsa spre rasarit
l-am atins si pulberea mi-a intrat in nari ca urma lasata de foc
leii nu-l devorasera
nici vulturii nu-i curatasera oasele
nici serpii nu-l incolacisera
nimeni nu voia sa manince din mortul acela care nu mirosea a nimic
el statea ca un fetus batrin
il priveam si un glas de femeie nebuna zvonea in mine strigind
cine te-a nascut intre leii uitati ai lui dumnezeu
cine te-a auzit cum sfredelesti in pustiu
cine a simtit cum arzi ca o torta intoarsa pe dos
aspru calugar de diamant
barba ta creste desi ajunsa-i la talpi
barba ta-i asternutul meu pentru vremea cit voi sta inchisa aici
iar daca nu voi iesi niciodata afara
barba ta-i chiar rochia mea de nunta moarte si domnisoara.

Ritm

Tacerea are acelasi ritm,
oamenii merg vorbind la telefon
atunci cand sunt singuri
si cand ochii li se citește mai mult

Ritm

Tacerea are acelasi ritm,
oamenii merg vorbind la telefon
atunci cand sunt singuri
si cand ochii li se plimba in ritmul
in care se intuneca pe pamant
inainte de ploaie.

Trecerea lasa urme din ce mai adanci
ca si palmele peste picioarele ce se insiruie
in ritmul muzicii pe care doar masinile
o fac prin zi.

Trecerea are acelasi ritm,
nimic mai curat decat rasul femeilor
inainte de ploaie.

Poetul - un monument de tandrete in coaja unui cactus infipt in transparenta de azur a unui nor de melancolie.

Poetul - un monument de tandrete in coaja unui cactus infipt in transparenta de azur a unui nor de melancolie.

Glasul meu e din pamant sterp si din piatra amara- n-are metafizica cantului lor insumat peste fire, rostind, ranesc transcendenta citește mai mult

Glasul meu e din pamant sterp si din piatra amara- n-are metafizica cantului lor insumat peste fire, rostind, ranesc transcendenta limbajului lor.