Poezia aceasta stea polara a iubirii

Poezia aceasta stea polara a iubirii

Ajuta-ma sa zbor mai sus de munti,
mai sus de stele… mai sus de Tine!”
scobeai tu in cer
ca citește mai mult

Ajuta-ma sa zbor mai sus de munti,
mai sus de stele… mai sus de Tine!”
scobeai tu in cer
ca milogul in tomberonul din spatele blocului,
sperind ca din adincurile lui miloase
sa scoti la suprafata nufarul galben
al lunii...

Visind la nemurire

Poezia e un excelent joc de imaginatie si de inteligenta. Cu cat esti in posesia unui cont mai serios in citește mai mult

Poezia e un excelent joc de imaginatie si de inteligenta. Cu cat esti in posesia unui cont mai serios in Banca Imaginatiei si a Inteligentei, cu atat jocul este mai spectaculos.

Calma, obiectiva, solara, lirica erotica a lui Cosbuc vine din aceeasi lume de sentimente puternice, traite cu intensitate, a satului. citește mai mult

Calma, obiectiva, solara, lirica erotica a lui Cosbuc vine din aceeasi lume de sentimente puternice, traite cu intensitate, a satului. Poetul o cunoaste bine: personajele i-au fost familiare inca din copilarie. Dragostea este deci atributul nedespartit al tineretii, de aceea harjoana, joaca ei, da poeziei lui Cosbuc cea mai bogata substanta. Miscarile sufletului nu sunt prea multe, oamenii satului sunt adanci si simpli, gesturile lor traditional previzibile, anecdotica nu prea variata. Dupa trezirea unui anumit presentiment adolescentin al iubirii- La oglinda, incepe cautarea. Fata il cauta pe flacau, flacaul alearga dupa fata: Rea de plata, Suptirica din vecini, La parau, Scara si totul se petrece intr-un adevar, intr-o luminozitate rara. O unda de senzualitate curata, invaluita in decenta si gluma, respira toata poezia de dragoste, al carei eroi sunt frumosi si senini si simpli ca niste fapturi ale antichitatii clasice, ca niste pastori din opera lui Longos. Jocul dragostei este un fel de rit natural, indeplinit cu o sagalnica participare si rezerva de catre fete si flacai. Si Cosbuc construieste in poezia lui fragmente ca de frize alexandrine, cu incantatoare basoreliefuri de viata taraneasca. Si nimic nu e fortat, si nimic nu e schimbat. Selectia a operat bine, eficient, episoadele bucuriei in dragoste sunt rotunjite si pline.

Poetul fiinta etern indragostita de micile bijuterii ale naturii ce asteapta in tacere sa fie descoperite.

Poetul fiinta etern indragostita de micile bijuterii ale naturii ce asteapta in tacere sa fie descoperite.

Epigrama, o zicala scurta, incisiva, in proza sau versuri, adeseori caracterizata de aciditate sau asprime si cateodata de intelepciune.

Epigrama, o zicala scurta, incisiva, in proza sau versuri, adeseori caracterizata de aciditate sau asprime si cateodata de intelepciune.

Poezia este un orfan al linistii, cuvintele nu egaleaza niciodata experienta din spatele lor.

Poezia este un orfan al linistii, cuvintele nu egaleaza niciodata experienta din spatele lor.

Bruma de poezie care, de bine, de rau, invaluie acest pamint emana din toamna vesnica a creatorului si dintr-un cer citește mai mult

Bruma de poezie care, de bine, de rau, invaluie acest pamint emana din toamna vesnica a creatorului si dintr-un cer necopt pentru a-si scutura stelele.

Drumul:

Ma opresc in mijlocul de drum
Si ma intreb incotro ma-ndrept
Ma zbat mai ales cand perdeaua de citește mai mult

Drumul:

Ma opresc in mijlocul de drum
Si ma intreb incotro ma-ndrept
Ma zbat mai ales cand perdeaua de fum
M-opreste si-mi cere sa fiu intelept.

Atunci sunt cu ochii spre soare
Sau undeva spre colturi de stanci
Si ma intreb: in palma oare
Sau printre plopi sunt vai mai adanci.

Inima-mi salta cand este ploaie
Si nu a curs inca pamanul
Si dupa urme vad ca se-ndoaie
Ori bratul drept, ori numai gandul.

Cand ma gadila-n talpa tarana
Bratele-ntind si-mi cresc cand rad
Nu ma opresc nici daca ravna
O ia-naintea lancii cu-n rand.

Iubesc cel mai mult nepamantul
Amestecat cu soare si apa.
Urma lasata n-o-mprastie vantul
Nici stropii de ploaie n-o sapa.