Bintuie lumina si nu mai pot vedea
decit in pace decit in bucurie
cu nevinovatie.
Discurs despre apoteoza

Indoliat citește mai mult

Bintuie lumina si nu mai pot vedea
decit in pace decit in bucurie
cu nevinovatie.
Discurs despre apoteoza

Indoliat de fluturi
un lac
albastrul aplecat
intr-o fintina
un echivoc de coapsa si mar dulce
cu lacomia apei
cu lacomia inimii in valve
cu lacomia viermelui in fructe
cu lacomia golului in cintec -
sub plutele spulzite de beteala.

E unul in mine ce cata sa zboare iar altu se trage adanc in abis. Din zbateri durerii eu leg citește mai mult

E unul in mine ce cata sa zboare iar altu se trage adanc in abis. Din zbateri durerii eu leg o-naltare Iubirii de oameni c-un fulger deschis! E unul in mine!

Toamna blanda ca in sufletul tau

Sfioasa lumina din pumni cade lin
Miroase a toamna bogata, a clipa tarzie
citește mai mult

Toamna blanda ca in sufletul tau

Sfioasa lumina din pumni cade lin
Miroase a toamna bogata, a clipa tarzie
Iubirea-i inalta si blanda ca sufletul tau
Si lanuri de ganduri si flori planse-n taina
Ce tanar grabit pare azi Dumnezeu
Si mangaie setea izvorul ranit
Din care de-o vreme enigmatic apare
Cuvantul din care fost-am ziditi
Un nou univers si-o noua carare.

Daca la inceput a fost cuvantul inseamna ca Dumnezeu s-a nascut poet...si a faurit universul doar in imaginatia sa.

Daca la inceput a fost cuvantul inseamna ca Dumnezeu s-a nascut poet...si a faurit universul doar in imaginatia sa.

Decat vinovatia mea

Vinovatia mea ametita e. O
Aruncare la tinta si o
Fereastra deschisa. Bajbaie ca orbii
Cuvintele citește mai mult

Decat vinovatia mea

Vinovatia mea ametita e. O
Aruncare la tinta si o
Fereastra deschisa. Bajbaie ca orbii
Cuvintele in pesteri vopsite
In alb si negru.

Alungat e alergatorul. Privesc
La propriul meu spectacol si pornesc.
Lumanarile palpaie si se face zi
Si staruie penumbra

Decat vinovatia mea vopsita
In alb si negru.

Eminescu a fost un Fat-Frumos al unor mari principii si idealuri, ivit direct din povestile si basmele noastre. El s-a citește mai mult

Eminescu a fost un Fat-Frumos al unor mari principii si idealuri, ivit direct din povestile si basmele noastre. El s-a intrupat din lumea satului autohton, din murmurul izvoarelor si din freamatul codrilor, din mireasma florilor de tei, din farmecul inefabil al doinei si folclorului romanesc. Cartea lui de identitate si legitimare au constituit-o indelungata istorie si nobletea sufleteasca a stirpei sale ancestrale. Nimeni n-a cunoscut mai bine ca el scrierile de capatai ale neamului - cronicile batrane si intelepte -, creatia literara a tuturor celor dinaintea sa, care au durat acel minunat fagure de miere al rostirii romanesti.

Poezia este incompatibila cu cea mai minima ingradire dogmatica.
Imensul ei spatiu demonstreaza cat este de insuficient tot ce poate citește mai mult

Poezia este incompatibila cu cea mai minima ingradire dogmatica.
Imensul ei spatiu demonstreaza cat este de insuficient tot ce poate fi imaginat ca forma sau figura.
Sensul ei este "sensul a ceea ce trebuie relevat, sensul miracolului necesar" (Novalis).
Poezia este un avans, un promitator avans, o profetie a gandirii noi si reale.
In jocul magnific de umbre si de lumini al perturbatiunii, verbul isi regaseste functia reala de realizare, omul speriat, bantuit de propriile lui creatii, isi regaseste posibilitatile de interventie si de legatura.
POEZIA este o stiinta a actiunii.
Tehnicile ei isi au locul firesc langa marile tehnici ale actiunii.
Legaturile pe care ea le asigura sunt de natura magica: gratie ei, oamenii isi regasesc contactul; dar acest contact este asemeni focului, asemeni panicii, asemeni iubirii, asemeni apei, asemeni revoltei, asemeni mortii care ne primeste sangele.

Literatura este o stare a culturii, in timp ce poezia este o stare de gratie, inainte si dupa cultura.

Literatura este o stare a culturii, in timp ce poezia este o stare de gratie, inainte si dupa cultura.

Pentru mine, ca intotdeauna M-am saturat de zgariat la suprafete Si unghiile ma dor, imi sangereaza; Cu sangele ce curge citește mai mult

Pentru mine, ca intotdeauna M-am saturat de zgariat la suprafete Si unghiile ma dor, imi sangereaza; Cu sangele ce curge cald imi spal eu fata Si ma manjesc cu-amar si lacrimi iar.