S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Pasii primilor zori
Zapezile cadeau usor in zori
Pe ochii tristi pe anii calatori
Cadeau incet pe trecerea fragila
citește mai mult
Pasii primilor zori
Zapezile cadeau usor in zori
Pe ochii tristi pe anii calatori
Cadeau incet pe trecerea fragila
Precum privirea mamei de copila
Zapezile amare, aspre, reci
Strangeau in albul lor mii de poteci
Si-mbratisau infrigurate cai
Zapezile cazand din ochii tai
Inalte, viforoase-ngandurate
Acoperind si zboruri si palate
Smulgeam de dor din radacini tarzii
Sperantele c-ai fi putut sa vii
Cand sufletu-mi s-a intamplat sa fie
Ninsoarea teilor din vesnicie
Cand s-au pornit cuvintele sa cada
Pe trupul meu de tanara zapada.
Poezia este un act politic pentru ca implica spunerea adevarului.
Poezia este un act politic pentru ca implica spunerea adevarului.
Nimeni n-a interpretat definitiv o mare poezie, oricat de clara in aparenta. Aforisme si reflexii
Nimeni n-a interpretat definitiv o mare poezie, oricat de clara in aparenta. Aforisme si reflexii
Poezia este gravitatia sufletului.
Poezia este gravitatia sufletului.
A fi poet e o boala, nu este o profesie.
A fi poet e o boala, nu este o profesie.
Efect Bacovia Au cazut aseara peste sat stele cu efect intarziat Si toti pomii brusc au desfrunzit de la plus citește mai mult
Efect Bacovia Au cazut aseara peste sat stele cu efect intarziat Si toti pomii brusc au desfrunzit de la plus la minus infinit Doamne ce risipa de eternitate vantul spulbera nu frunze nestemate
Ireal itinerant
Dezbraca teii de floare
trupul tau prea ireal
trupul tau de fata mare
inflorind pe-al noptii val
citește mai mult
Ireal itinerant
Dezbraca teii de floare
trupul tau prea ireal
trupul tau de fata mare
inflorind pe-al noptii val
Trupul tau prea ireal
care totusi parca este
nufar tragic tras la mal
dintr-o magica poveste
Care totusi parca este
trupul tau de fata mare
pe pamant ultima veste
dezbraca teii de floare
Trupul tau ca o poveste
care nu-i atunci cand este
Poezia nu va fi decat muzica si imagine, aceste dous sorginti ale ideii.
Poezia nu va fi decat muzica si imagine, aceste dous sorginti ale ideii.
Maseaua ariciului
Un arici cu ochelari
Si cu tepii nu prea mari
Suferea din primavara
De-o masea. Dar, intr-o citește mai mult
Maseaua ariciului
Un arici cu ochelari
Si cu tepii nu prea mari
Suferea din primavara
De-o masea. Dar, intr-o seara,
Scos din pepeni de durere,
Pe-o furtuna care tuna,
Din fantana pana-n luna,
O pornisem bietul, vere,
Spre batrana gargarita,
C-o stia de doctorita
Priceputa-n alte cele,
La masele.
Cum era asa bolnav
Unii cred ca foarte grav!
A batut si - cu scandal
Printe paznici si portari
Ce-l trageau de ochelari -
A razbit pana-n spital
Gargarita l-a primit
Cum e demn si cuvenit
Si i-a spus: - Ma rog frumos,
Tepelina da-o jos
Si cum iti spui
Pune-o binisor in cui
Si te-mbraca intr-un halat
Chiar de mine curatat.
Ghem de nervi si de durere,
Chibzuind sa nu dispere,
Stiti ce-i zise pacientul
Gargaritei cu patentul?
- Cum adica, dumneata
Nu pricepi ca haina mea
Nu se poate dezbraca?
Tepelina, nu pricepi
Ca-i din patru mii de tepi,
Toti infipti in pielea mea,
Iar dumneata
Vrei sa-i smulg, sa-i pun in cui
Ca pe-o haina-a nimanui?!
Unu de mi-l tragi din piele
Doare cat vreo cinci masele;
Gargarito, gargareste
De masea ma lecuieste
Ca mi-i mintea cam nauca
De durere si pe duca!
Rogu-te, imi iarta vina
Ca raman cu tepelina
Imbracat! Dar nu se poate
Nici un tep dintr-insa scoate! ...
Nu-mi mai cere,
Ca-i durere
Orice clipa care trece
Pan’ la inima, de rece.
Si-uite-asa,
Ca sa-si scoata o masea,
Trebui ariciu, frate,
Multe aventuri sa poarte
La spitalul cu pricina,
C-a intrat cu tepelina!
