Asteptandu-te
am devenit adapost cald
pantec transparent din carne si menta roz

te-astept cu pupilele cascate
cu departarea asta citește mai mult

Asteptandu-te
am devenit adapost cald
pantec transparent din carne si menta roz

te-astept cu pupilele cascate
cu departarea asta crescuta la san hranita cu laptele copiilor mei...
dezlipite, pleoapele au devenit o fasa umeda
cu care infasor venirea ta. nu vreau nu vreau nu vreau sa vii
vreau sa te gasesc inauntrul asteptarii
acolo unde camera loveste in marginile ei
in mine.

Sigur maine moarte pe paine pe cand altadata ce felie de fata Ia catrenul, neamule!

Sigur maine moarte pe paine pe cand altadata ce felie de fata Ia catrenul, neamule!

In clipa in care veti fi aproape de moarte si veti privi in urma, toata viata vi se va parea citește mai mult

In clipa in care veti fi aproape de moarte si veti privi in urma, toata viata vi se va parea o poezie.

S-a lasat de poezie, nu l-a ajutat ficatul.

S-a lasat de poezie, nu l-a ajutat ficatul.

Oricare femeie care venea in camera lui Fra, habar n-avea ce-o asteapta.
Fra era un tinar de buna credinta, hranit citește mai mult

Oricare femeie care venea in camera lui Fra, habar n-avea ce-o asteapta.
Fra era un tinar de buna credinta, hranit cu spuza notelor
si cu oftatul diejilor si bemolilor, traise in luxul imaginatiei,
slujea timpul foarte precis si cu mult simt gospodaresc,
iar la rindul sau, timpul trecea razant pe linga obrazul lui,
neatingindu-l, doar lasindu-i in urma un tremur de aer rece,
asemanator unei mingii, care te paseaza in goana,
Cite-o blonda, cite-o bruna il mai vizita din cind in cind
fara nici un motiv, care ascundea totusi in coaja lui
ridicolul propriei sale conditii.
Frumusetea lui Fra emana efluvii magnetice,
privirile de cameleon verzi, cu irizatii de pastrav le ademena pe femei
intr-un cerc atit de etans, incit,
daca ar fi dorit apoi sa se sustraga, nu s-ar fi putut comite,
nici o concesie, neexistind nici o fisura.
Ele veneau pe rind, el le conducea condescendent, tinindu-le trena
cu grija intr-o mina, sa nu-i mature cele saizeci si patru de scari, spre mansarda paralelipipedica, semanind mai degraba cu un buncar
decit cu o locuinta.
Toate ramineau surprinse, cind deschizind usa vedeau acolo,
asteptindu-le o statuie cutremurator de frumoasa,
care sta intr-un colt,
intr-un spatiu de pedeapsa. Linistea din jurul ei
era atit de perfect armonizata, ca moleculele de untdelemn, formind o plasma translucida, suav galbuie.

Unii poeti se cred iarba, se reediteaza anual.

Unii poeti se cred iarba, se reediteaza anual.

Ma strecor

Ma strecor pe furis, stridenta mea este aceea a preciziei.
se cunoaste ce pot sa fac.
pana citește mai mult

Ma strecor

Ma strecor pe furis, stridenta mea este aceea a preciziei.
se cunoaste ce pot sa fac.
pana unde pot merge.
in rau. pana la radacina raului.
pana in maduva raului, pana dincolo de rau.
zguduindu-mi fiinta, zguduind sfintenia compacta

Poezia este incompatibila cu cea mai minima ingradire dogmatica.
Imensul ei spatiu demonstreaza cat este de insuficient tot ce poate citește mai mult

Poezia este incompatibila cu cea mai minima ingradire dogmatica.
Imensul ei spatiu demonstreaza cat este de insuficient tot ce poate fi imaginat ca forma sau figura.
Sensul ei este "sensul a ceea ce trebuie relevat, sensul miracolului necesar" (Novalis).
Poezia este un avans, un promitator avans, o profetie a gandirii noi si reale.
In jocul magnific de umbre si de lumini al perturbatiunii, verbul isi regaseste functia reala de realizare, omul speriat, bantuit de propriile lui creatii, isi regaseste posibilitatile de interventie si de legatura.
POEZIA este o stiinta a actiunii.
Tehnicile ei isi au locul firesc langa marile tehnici ale actiunii.
Legaturile pe care ea le asigura sunt de natura magica: gratie ei, oamenii isi regasesc contactul; dar acest contact este asemeni focului, asemeni panicii, asemeni iubirii, asemeni apei, asemeni revoltei, asemeni mortii care ne primeste sangele.

Copacii plansi:

Dupa atatea ambitii ne ajunse seara
Si totusi clopotul mai bate inganandu-se
De n-ar fi fost atatea citește mai mult

Copacii plansi:

Dupa atatea ambitii ne ajunse seara
Si totusi clopotul mai bate inganandu-se
De n-ar fi fost atatea amintiri
Sa ma cutremure
Copacul slab plangandu-se de toamna
Si frunzele-nrosite ca o tuse
Eu alergam atat de fericit la rau
Sa-l vad cum vine tulbure
In munti sa-mi fie numele am vrut
Dar iata seara cum se lasa
Ma simt atat de bine parasit
Aproape ca voi plange