S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Poezia dispune neingradit, dupa bunul ei plac, de suferinta .
Poezia dispune neingradit, dupa bunul ei plac, de suferinta .
Sufletul in carte l-am inchis.
Sa fii cu grija, oricand sa n-o desfaci.
Tot ce e aici cu dragoste scris
citește mai mult
Sufletul in carte l-am inchis.
Sa fii cu grija, oricand sa n-o desfaci.
Tot ce e aici cu dragoste scris
Te va face sa plangi si sa taci.
Adu-ti aminte ca fierbintile cuvinte
Intr-un buchet de litere le-am impletit.
Si daca ai terminat cartea care nu te minte,
Sa stii ca din filele ei viata mea ai cetit.
NICĂ N-A PLECAT
Căci
Nefericit ca anul acesta
Ca anul
trecut
Şi
Ca de când sunt
TATĂ
N-am citește mai mult
NICĂ N-A PLECAT
Căci
Nefericit ca anul acesta
Ca anul
trecut
Şi
Ca de când sunt
TATĂ
N-am fost niciodată
Costel Zăgan, Ode gingaşe
In clipa in care veti fi aproape de moarte si veti privi in urma, toata viata vi se va parea citește mai mult
In clipa in care veti fi aproape de moarte si veti privi in urma, toata viata vi se va parea o poezie.
Nu stiu cate toamne
Imi mai sunt harazite,
Simt inca foc darz
Curgandu-mi prin vene.
Imi numar pasii prin vis,
citește mai mult
Nu stiu cate toamne
Imi mai sunt harazite,
Simt inca foc darz
Curgandu-mi prin vene.
Imi numar pasii prin vis,
Prin scrum, prin cenusa,
Sunt singur ca izvorul pustiului.
Pot spera sa creasca in umbra-mi
Palcul de magnolii cantand?
Probabil cineva imi va rosti numele
In agora tarzie,
Poate ziua de maine
Va fi si a mea.
Poetul pastreaza in memoria sa o farama din lumea inalta ce l-a scapat printre pamanteni.
Poetul pastreaza in memoria sa o farama din lumea inalta ce l-a scapat printre pamanteni.
Tei infloriti Ma simt iluminat pina-n ultima singuratate sint sfint de toata floarea de pe pamint Poezii, 1979
Tei infloriti Ma simt iluminat pina-n ultima singuratate sint sfint de toata floarea de pe pamint Poezii, 1979
Va ploua pana joi
Sunt o casa fara ferestre. Soarele
nu apune niciodata aici
luna nu isi plimba insemnata citește mai mult
Va ploua pana joi
Sunt o casa fara ferestre. Soarele
nu apune niciodata aici
luna nu isi plimba insemnata ei melancolie
pe rafturile unde astept. Nicio femeie
nu canta in mine
parul ei lung nu matura podelele unde scriu
talpile mele merg pe injuraturile unuia
care urca de jos. Sus nu aud.
Cand voi termina ce am de spus
va fi seara.
Cel mai urat cuvant din lume va inflori
in inima obscura a ratiunii vrajite
de amour propre.
Un nebun va canta pedant Miserere. Va ploua
pana joi.
Arhitectura noptii:
Arhitectura noptii clara,
greu deslusita in peisaj... Ce ora
- tacand cutremurat in turnul beznei -
moartea citește mai mult
Arhitectura noptii:
Arhitectura noptii clara,
greu deslusita in peisaj... Ce ora
- tacand cutremurat in turnul beznei -
moartea si viata laolalta le devora?!
Nimic neatins si vindecat.
Si vane clopote amar cadenta bat.
Dar pentru ce si pentru cine?
E noapte. Liniste. Pustiu.
Tu strange-ti capul intre maini.
Singur te leagana si lasa-te vorbit
de sfanta gura a zeului orfan,
de vineri pana vineri ratacit
in golul viu - de-odinioara -,
din care vii
si vii
si vii
- ca dintr-o mare vina -
urcand aceeasi
- luminata -
scara.
