S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Buna dimineata
soarele e cu tine tine minte asta
toata ziua asta sa tii intre peretii capului buna dimineata soarele citește mai mult
Buna dimineata
soarele e cu tine tine minte asta
toata ziua asta sa tii intre peretii capului buna dimineata soarele e cu mine
sa stii ca tu ai un ceas prieten al tau care poate sa fie cu tine in casa
in parc ceasul de la masa de visavis
pe terasa de unde zambesti unei femei in fusta clos
o femeie care iti aduce soarele iar intre peretii capului / ea e toata cu tine
si amandoi sunteti ca inmuiati in lumina.
Poezia nu-i decat instrumentul unui funebru narcisism.
Poezia nu-i decat instrumentul unui funebru narcisism.
Scrisoare de la randunele
Cocostarcul astazi
S-a intors acasa.
Toata pasarimea
L-a primit voioasa.
Vin sa-l vada vrabii,
citește mai mult
Scrisoare de la randunele
Cocostarcul astazi
S-a intors acasa.
Toata pasarimea
L-a primit voioasa.
Vin sa-l vada vrabii,
Bun venit sa-i zica.
Broastele de balta
Au murit de frica
Iar drumetul spune:
De la rindunele
V-am adus scrisoare.
Va e dor de ele?
S-o citim! — strigara
Vrabiile toate...
Scumpe surioare,
Noi sintem departe,
Dar vislim spre tara,
Zilele-s senine,
Nu e ca acasa
Nicaieri mai bine!
De peste lacrimi:
De peste lacrimi te cautam,
de prin memorie,
Doamne, din amintire, si-mi galgaia
inima in piept citește mai mult
De peste lacrimi:
De peste lacrimi te cautam,
de prin memorie,
Doamne, din amintire, si-mi galgaia
inima in piept si de o naprasnica
trecere ma istoveam.
Cine se afla in lume de-a binelea?
Cui ii raspunde
bolta profunda a norilor incuviintand?
De peste lacrimi, de prin memorie
viata mea vine, viata mea, viata.
Cine se afla in lume de-a binelea?
Ce demon?...
Ce demon curge prin artere
De ma cutremur cand respir
Durerile filtrate-n ere
De-al vietii dulce elixir?
citește mai mult
Ce demon?...
Ce demon curge prin artere
De ma cutremur cand respir
Durerile filtrate-n ere
De-al vietii dulce elixir?
Ce demon steaua mea saraca
O luneca in departari
De pare-o geniala joaca
Tot haosul de intamplari?
Ce demon va sorbi suflarea
Din eul care l-am pierdut
Cand m-o cuprinde iar uitarea
In dorul setei de-nceput?
Un blanc galban scanteios,
Gemand sub ciocan vartos,
Plangea soarta sa odata:
Ori sa poate sa ma bata
Inghiositul crud citește mai mult
Un blanc galban scanteios,
Gemand sub ciocan vartos,
Plangea soarta sa odata:
Ori sa poate sa ma bata
Inghiositul crud metal
Care-l calca pan s-un cal?
Dar ciocanu-i zice: Frate,
Este vechi ist adevar
Ca pre aur fierul bate.
Un popor ce n-are fier,
Curaj n-are, n-are arma,
Sa defaima si sa sfarma.
Autoportret
Sunt cel care ma vezi -
Nici prea urit, nici prea frumos,
Am ochi cenusii sau verzi,
Semn citește mai mult
Autoportret
Sunt cel care ma vezi -
Nici prea urit, nici prea frumos,
Am ochi cenusii sau verzi,
Semn ca as fi norocos.
Nu ma pricep sa fac temenele
Voioaselor fete alese -
Incerc sa ajung pina la stele,
Cum numai poetii incearca adesea.
Drumul mi-i aspru, prieteni putini;
Singur la deal, singur la vale.
Iar unii mi-arunca in cale
Vorbe coltoase, maldare de spini.
E-o veche poveste cu oameni
Si-ale lor intocmeli cam ciudate.
Si n-am incotro - cu ei ma aseaman
Comit fara voie aceleasi pacate.
...Poezia e fringhia
pe care urci la cerul (albastru, fireste! )
pe care cobori in oceanul
tot albastru, fireste!
sa citește mai mult
...Poezia e fringhia
pe care urci la cerul (albastru, fireste! )
pe care cobori in oceanul
tot albastru, fireste!
sa prinzi pestisorul vrajit
(te-ai multumi cu orice peste…)
fringhia cu care
iti infasori gitul slabanog
de poet chinuit –
in loc de colier/
in loc de zgarda/
in loc de guler de blana.
O legenda chinezeasca spune ca era odata o lira cu un numar dublu de coarde fata de cele obisnuite. Nici citește mai mult
O legenda chinezeasca spune ca era odata o lira cu un numar dublu de coarde fata de cele obisnuite. Nici zeii, cat erau ei de zei, nu rezistau sa-i asculte cantecul suprem ca frumusete, iar muritorii cu timpane inadecvate il auzeau ca zgomot, fara sa-i perceapa melodia.Enervati, zeii i-au poruncit celui care o faurise sa despice lira in doua, iar mesterul a trebuit sa se supuna. Dupa aceea, zeii ascultau cand o parte a lirei, cand alta, nereusind sa lege jumatatile cantecului.
Poezia lui Eminescu este ca lira din legenda: tradusa, trezeste in cine nu-i cunoaste limba o nedumerire deceptionata: oare ce o fi in ea atat de extraordinar? Pe de alta parte, noi, care-i putem asculta cantecul integral, suntem oare demni de sansa asta? ....
Poezia lui Eminescu, extraordinara si trista de presimtirea propriei singuratati, pare sa fi ramas prizoniera in limba ei de o frumusete unica. Ar trebui sa o ascultam si sa ne bucuram de ea, cat nu e prea tarziu pentru noi ca muritori, caci lira, dinspre partea ei, are in fata eternitatea.
