S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Romanta celor ce se vind
Se-ngroapa soarele-ntr-un nor -
O, negrul nor ca si mormintul
Inselatoarelor ce mor
Neplinse citește mai mult
Romanta celor ce se vind
Se-ngroapa soarele-ntr-un nor -
O, negrul nor ca si mormintul
Inselatoarelor ce mor
Neplinse de amantii lor!
Pe la ferestre-si plimba vintul
Tristetile sfirsitului de vara,
In timp ce-n circiuma murdara,
Din strunele de-arama - cintul
Chitarelor
Isi ia avintul...
Iar pe la mese,
Rind pe rind,
O ceata de amanti artisti -
Toti ne'ntelesi si mari,
Toti Cristi...
Isi beau iubirea, fredonind
Romanta celor ce se vind.
prostia ultima cea mai de sus cea mai de jos in materie de poezie de arta e sa afirmi si citește mai mult
prostia ultima cea mai de sus cea mai de jos in materie de poezie de arta e sa afirmi si sa crezi ca poezia si arta sunt gratuite
Poezia este arta de a face sa intre marea intr-un pahar.
Poezia este arta de a face sa intre marea intr-un pahar.
Noi
proaste ca o turma de oi
tunzandu-ne la chelie cu bricegele cu degetele dardaind
ii primim in pesterile noastre citește mai mult
Noi
proaste ca o turma de oi
tunzandu-ne la chelie cu bricegele cu degetele dardaind
ii primim in pesterile noastre ca pe niste sihastri
dar ei se plictisesc
de adorare
si baga in pesterile noastre alte femei
se tavalesc cu ele in pesterile noastre
noi chelim de adorare
si pesterile ni se transforma in copii balbaiti.
Poezia e roua sclipind in soare, cand aceasta roua iti uda incaltarile incepe proza vietii.
Poezia e roua sclipind in soare, cand aceasta roua iti uda incaltarile incepe proza vietii.
Tristan si Isolda
Cu soarele din toamna asta chilimbara,
Azi ti-am simtit, intaia oara,
Trupul, ca un destin si citește mai mult
Tristan si Isolda
Cu soarele din toamna asta chilimbara,
Azi ti-am simtit, intaia oara,
Trupul, ca un destin si ca un scut
Pe trupul meu asternut.
Alba ardeai in calma noastra-adorare,
Din care mainile-mi un nimb ti-au fost incins,
Iar toamna cand pojarul si-a aprins,
Ardeam de-a valma-ntr-o tacuta invalvorare.
Puri sub steag de foc pluteam, corabie
Alba; toamna, printre lacrime filtrata
Punea-ntre noi a lui Tristan jurata sabie
De inaltare si de puritate.
Cu mine se intampla un lucru dureros: poetizez absolut totul.
Cu mine se intampla un lucru dureros: poetizez absolut totul.
Pasii primilor zori
Zapezile cadeau usor in zori
Pe ochii tristi pe anii calatori
Cadeau incet pe trecerea fragila
citește mai mult
Pasii primilor zori
Zapezile cadeau usor in zori
Pe ochii tristi pe anii calatori
Cadeau incet pe trecerea fragila
Precum privirea mamei de copila
Zapezile amare, aspre, reci
Strangeau in albul lor mii de poteci
Si-mbratisau infrigurate cai
Zapezile cazand din ochii tai
Inalte, viforoase-ngandurate
Acoperind si zboruri si palate
Smulgeam de dor din radacini tarzii
Sperantele c-ai fi putut sa vii
Cand sufletu-mi s-a intamplat sa fie
Ninsoarea teilor din vesnicie
Cand s-au pornit cuvintele sa cada
Pe trupul meu de tanara zapada.
Izbucnire de petale
Iarasi se va intampla soare-rasare
in sufletul meu si in afara!
La ora de cumpana a citește mai mult
Izbucnire de petale
Iarasi se va intampla soare-rasare
in sufletul meu si in afara!
La ora de cumpana a diminetii
iarba e dulce-amara,
Ma-ntorc spre ziua fara a fi strigat,
totdeauna copil al razelor sale,
nu-mi inchipiam altfel soarele
decat izbucnire continua de petale,
Orizontul e linia pana la care respir,
rasuflarea urca soarele la inaltimea copacului,
privirea-l fixeaza-n zenit
facandul-l simbolul de sete si seceta al veacului
