S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Nimic din ce trecut-am nu vom tine, chiar daca fund de mare-a fost aici, cu scoici, cu ambulacre, cu arici, citește mai mult
Nimic din ce trecut-am nu vom tine, chiar daca fund de mare-a fost aici, cu scoici, cu ambulacre, cu arici, Te uita tot, ma uita si pe mine, uita-te-voi, te-am si uitat cu bine.
Marii poeti merg direct la esenta. Esenta este de obicei atinsa prin simplitate si prin tonul degajat. Simplitatea sperie uneori.
Marii poeti merg direct la esenta. Esenta este de obicei atinsa prin simplitate si prin tonul degajat. Simplitatea sperie uneori.
Intr-un spectacol deocheat
port o palarie
deocheata
cu panglici, fructe
si zurgalai
in satul acesta
aproape pustiu,
casele sunt mici,
citește mai mult
Intr-un spectacol deocheat
port o palarie
deocheata
cu panglici, fructe
si zurgalai
in satul acesta
aproape pustiu,
casele sunt mici,
ferestrele cat ochiul
stang,
sunt invitata de onoare
la targul anual
izvorul
se vinde la bucata
rasucit in sfoara
transparent – galbuie
un ochean prin care,
lumea se vede
anapoda si vesela, trasnita.
Totul este poezie, daca te pricepi sa vezi.
Totul este poezie, daca te pricepi sa vezi.
Tunet, primavara
Tunet, primavara, ploi cu acid -
in oul lumii se misca un spirit lucid.
Legata la detectorul citește mai mult
Tunet, primavara
Tunet, primavara, ploi cu acid -
in oul lumii se misca un spirit lucid.
Legata la detectorul de minciuni am uitat:
Embrionul de diamant necopt l-am purtat?
Am mintit crezand ca-n noapte e miez,
ca osul contine migdala, diez.
Ca pasarea galben-rosie, fara lira,
danseaza si canta, dar nu respira.
Ca am fost jumatate om, jumatate opt, un optaur.
Dar nu am mintit imbrcand Lana de Aur.
Cui ii pasa de toate astea, imi ceri:
Lasa-l pe ieri, pune mana pe Voltaire.
Tunet, primavara, Volt ieri, Volt azi, Volt iezi…
Uite cum din nou te electrizezi.
Pentru ca iti place totul si totusi nimic
si tu n-aveai voie sa zimbesti caci parul ti-ar fi atins citește mai mult
Pentru ca iti place totul si totusi nimic
si tu n-aveai voie sa zimbesti caci parul ti-ar fi atins stelele
mainile ti-ar fi ajuns mai lungi mai lungi decat cablurile de la metrou
in ranile mele aveai un loc cu totul special te tineam suspendata intinsa pe
peretii captusiti cu postere
fara vreun motiv anume si tu nu strigai niciodata dupa ajutor
imi priveai limfa crescand mai repede ca un fluviu din ochi si din gene
podele de sange inchegat peste noi ca o plaja fara spectatori sau nisip
eu imi desenam in fiecare zi o alta camera ma dezlegam de penele tale albastre
ca sa pot sa respir dar tu reveneai de fiecare data in visele mele
te pastram acolo inchisa in poemele mele triste stransa ermetic intre palme
si te priveam alergandu-mi printre fiecare neuron
cu atata viteza incat nu te prindeam niciodata din urma
in mintea ta era o ceata de un verde inchis retezat din toate obsesiile noastre
din pielea noastra tremurand la cea mai mica atingere straina
as fi vrut.
Tatal meu... Tatal meu spune: Vinul ameteste orice necaz, dar cum il pui pe foc iti roade oasele. Atunci soarele citește mai mult
Tatal meu... Tatal meu spune: Vinul ameteste orice necaz, dar cum il pui pe foc iti roade oasele. Atunci soarele incepe sa planga si iarba iti scoate ochii... Ochii si omatul cerului, 1996
In poezie adeseori se sacrifica ideea pentru rima, in viata inima pentru situatii sociale.
In poezie adeseori se sacrifica ideea pentru rima, in viata inima pentru situatii sociale.
Lacustra fara haine Bacovia buzunarind ploaia de taine Universuri paralele.
Lacustra fara haine Bacovia buzunarind ploaia de taine Universuri paralele.
