S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Ne imbracam in fiecare zi in corpul nostru, ca intr-un limbaj deprins de prea multa vreme, invatand totodata aventura sacrificiala citește mai mult
Ne imbracam in fiecare zi in corpul nostru, ca intr-un limbaj deprins de prea multa vreme, invatand totodata aventura sacrificiala a diferentei. Tratat despre corp, 2010
Corpul meu, fratele meu, rastignit in viata asta provizorie, in destinul acesta incurabil! Tratat despre corp, 2010
Corpul meu, fratele meu, rastignit in viata asta provizorie, in destinul acesta incurabil! Tratat despre corp, 2010
Enigma corpului acesta, singurul dintr-un sir infinit de corpuri pe care le-as fi putut, cu putin noroc, avea. Tratat despre citește mai mult
Enigma corpului acesta, singurul dintr-un sir infinit de corpuri pe care le-as fi putut, cu putin noroc, avea. Tratat despre corp, 2010
Limitele corpului, ca o linie de orizont niciodata atinsa, constituie obiectul unei cunoasteri retractile si echivoce, in care spectrul nuantei citește mai mult
Limitele corpului, ca o linie de orizont niciodata atinsa, constituie obiectul unei cunoasteri retractile si echivoce, in care spectrul nuantei si ispita departarii par sa prevaleze asupra apropierii si imediatului.
Corpul - incontestabilul nostru atestat de precaritate. Tratat despre corp, 2010
Corpul - incontestabilul nostru atestat de precaritate. Tratat despre corp, 2010
Cum as putea, ca entitate umana, sa trec granitele propriului meu corp? Asa cum nu pot sa depasesc limitele visului citește mai mult
Cum as putea, ca entitate umana, sa trec granitele propriului meu corp? Asa cum nu pot sa depasesc limitele visului pe care il visez noaptea, ii apartin corpului meu pe deplin, mai mult decat imi apartine el mie.
Arhitectura corpului, cu sensuri incifrate in carne, limfa si sange, intr-un spatiu claustrant al indoielilor zilnice si al impartasaniilor incerte. citește mai mult
Arhitectura corpului, cu sensuri incifrate in carne, limfa si sange, intr-un spatiu claustrant al indoielilor zilnice si al impartasaniilor incerte. Tratat despre corp, 2010
Si el, corpul nostru, ne stie; mereu se apleaca deasupra paginii scrise, ne priveste pe sub pleoape, ne adulmeca spaimele citește mai mult
Si el, corpul nostru, ne stie; mereu se apleaca deasupra paginii scrise, ne priveste pe sub pleoape, ne adulmeca spaimele si frustrarile, ne surade: din oglinzi si din vise. Tratat despre corp, 2010
Corpul acesta, cu relieful lui intortocheat si inevitabil, consimtind neincetat la propriile lui limite, eludand spaime si orori abia presimtite, citește mai mult
Corpul acesta, cu relieful lui intortocheat si inevitabil, consimtind neincetat la propriile lui limite, eludand spaime si orori abia presimtite, nu e, poate, altceva, decat o himera deversata in irealitatea amagitoare a concretului, un vis obligatoriu, o iluzie clandestina ce ia, in fiecare zi, din nou, iar si iar, cunostinta de sine.
