S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Nu stim adesea ce sa detestam mai mult: infirmitatea de a avea un trup, sau gloria anonima a bolii, care citește mai mult
Nu stim adesea ce sa detestam mai mult: infirmitatea de a avea un trup, sau gloria anonima a bolii, care ni-l reaminteste mereu. Tratat despre corp, 2010
Intre corp si concept exista o distanta atat de radicala, incat ele par produsul a doua lumi diametral opuse, situate citește mai mult
Intre corp si concept exista o distanta atat de radicala, incat ele par produsul a doua lumi diametral opuse, situate la mii de ani lumina distanta una de alta, in galaxii ontologice diferite, de nu chiar opuse
Susurul tacut al celulelor, ipocrita agonie a trupului, rigoarea matematica a bolii ce preface paroxismul trupului in suava apocalipsa a citește mai mult
Susurul tacut al celulelor, ipocrita agonie a trupului, rigoarea matematica a bolii ce preface paroxismul trupului in suava apocalipsa a carnii. Tratat despre corp, 2010
Picioarele - niste aripi ce ne ajuta sa ne deplasam pe cerul cafeniu al pamantului.
Picioarele - niste aripi ce ne ajuta sa ne deplasam pe cerul cafeniu al pamantului.
Corpul meu - silit sa se dezica mereu de propriile lui gesturi, fidel tradarilor lui cotidiene, incapabil sa sufere cu citește mai mult
Corpul meu - silit sa se dezica mereu de propriile lui gesturi, fidel tradarilor lui cotidiene, incapabil sa sufere cu dezinvoltura sau sa se bucure neconditionat. Tratat despre corp, 2010
Enigma corpului acesta, singurul dintr-un sir infinit de corpuri pe care le-as fi putut, cu putin noroc, avea. Tratat despre citește mai mult
Enigma corpului acesta, singurul dintr-un sir infinit de corpuri pe care le-as fi putut, cu putin noroc, avea. Tratat despre corp, 2010
Corpul nostru - o ciorna definitiva. Tratat despre corp, 2010
Corpul nostru - o ciorna definitiva. Tratat despre corp, 2010
Trupul este un strigat la fereastra linistitei absente, o bataie de inima la poarta infinitatii, o silueta diforma la marginea citește mai mult
Trupul este un strigat la fereastra linistitei absente, o bataie de inima la poarta infinitatii, o silueta diforma la marginea apelor tulburi.
Corpul acesta, cu relieful lui intortocheat si inevitabil, consimtind neincetat la propriile lui limite, eludand spaime si orori abia presimtite, citește mai mult
Corpul acesta, cu relieful lui intortocheat si inevitabil, consimtind neincetat la propriile lui limite, eludand spaime si orori abia presimtite, nu e, poate, altceva, decat o himera deversata in irealitatea amagitoare a concretului, un vis obligatoriu, o iluzie clandestina ce ia, in fiecare zi, din nou, iar si iar, cunostinta de sine.
