S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Sa-ti doresti atat de mult durerea sau frumusetea unei iubiri ca in cele din urma sa realizezi ca valurile care citește mai mult
Sa-ti doresti atat de mult durerea sau frumusetea unei iubiri ca in cele din urma sa realizezi ca valurile care s-au spart de stancile Destinului tau nu vor mai reveni niciodata in eternitatea a acestui Univers. Sa stii ca doar atunci in clipa aceea au existat valurile implinirii tale care s-au sfaramat de propriul tau Destin al carei stanca din acel moment nu va mai avea nici o importanta tocmai fiindca valurile nu o vor mai lovi niciodata. Şi atunci de ce a mai lasat Dumnezeu stanca propriului tau Destin? Propriului meu Destin, propriilor noastre Destine? Oh, nu dragostea mea, Dumnezeu nu a gresit si nici desertaciunea nu a gresit fiindca stanca aceea este imaginea lui Dumnezeu pe care o vedem si o simtim noi, este Destinul nostru.
Destinul colectiv este complicitatea dintre cei care si-au concesionat libertatea si cel care a preluat-o pentru a se defini pe citește mai mult
Destinul colectiv este complicitatea dintre cei care si-au concesionat libertatea si cel care a preluat-o pentru a se defini pe sine si pentru a-i defini pe totii.
Destinul colectiv este complicitatea dintre cei care si-au concesionat libertatea si cel care a preluat-o pentru a se defini pe citește mai mult
Destinul colectiv este complicitatea dintre cei care si-au concesionat libertatea si cel care a preluat-o pentru a se defini pe sine si pentru a-i defini pe toti.
Destinul lucreaza prin amanunte.
Destinul lucreaza prin amanunte.
Unele drumuri ne duc mai degrabă spre un destin decât spre o destinație.
Unele drumuri ne duc mai degrabă spre un destin decât spre o destinație.
Vii pe lume fara nimic si pleci din lumea asta fara nimic, deci fa in asa fel incat sa faci citește mai mult
Vii pe lume fara nimic si pleci din lumea asta fara nimic, deci fa in asa fel incat sa faci ceva bine cat esti aici.
Captivi in propriul corp, evaluam propriul nostru destin in functie de libertatea pe care ne-o arogam intermitent, cu celulele devastate, citește mai mult
Captivi in propriul corp, evaluam propriul nostru destin in functie de libertatea pe care ne-o arogam intermitent, cu celulele devastate, cu carnea ulcerata de boli incurabile, cu surasuri decrepite si saruturi incoerente.
Iubind, Omul devine sfant si astfel devine Destin!
Iubind, Omul devine sfant si astfel devine Destin!
Fara sa stim ne cautam toata viata locul cel mai bun de murit.
Fara sa stim ne cautam toata viata locul cel mai bun de murit.
