S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
De peste lacrimi:
De peste lacrimi te cautam,
de prin memorie,
Doamne, din amintire, si-mi galgaia
inima in piept citește mai mult
De peste lacrimi:
De peste lacrimi te cautam,
de prin memorie,
Doamne, din amintire, si-mi galgaia
inima in piept si de o naprasnica
trecere ma istoveam.
Cine se afla in lume de-a binelea?
Cui ii raspunde
bolta profunda a norilor incuviintand?
De peste lacrimi, de prin memorie
viata mea vine, viata mea, viata.
Cine se afla in lume de-a binelea?
Sa scrii poezia e ca si cum ai face dragoste cu o femeie fara cuvinte.
Sa scrii poezia e ca si cum ai face dragoste cu o femeie fara cuvinte.
Drobul de sare s-a dãrimat
a venit mita si l-a luat…
Vom face altul, dintr-un miel blind
si vom minca citește mai mult
Drobul de sare s-a dãrimat
a venit mita si l-a luat…
Vom face altul, dintr-un miel blind
si vom minca pinã cind
n-o mai rãmine pe sãrmanul Pãmint
nici mãcar un purice.
Daca poezia nu ar fi in mintea si in sufletul meu, probabil as cauta-o mereu.... pe drumuri obscure!
Daca poezia nu ar fi in mintea si in sufletul meu, probabil as cauta-o mereu.... pe drumuri obscure!
Am venit, de unde? Unde duce drumul?
Care-i rostul vietii? Tainele sugrumu-l.
Cate inimi pure — Roata de Azur
Arde-n citește mai mult
Am venit, de unde? Unde duce drumul?
Care-i rostul vietii? Tainele sugrumu-l.
Cate inimi pure — Roata de Azur
Arde-n scrum si pulberi! Spuneti, unde-i fumul?
Noapte, stele... Tremuri. Ce ai? Te-nfiori,
Cand te-apleci genunea lumii s-o masori!
Fulgera-n eterna goana-ametitoare —
Trec pe langa tine — astrii rotitori.
Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii,
siluetele lor subtiate prin care poti infige o lama
fara sa curga sange,
castelele citește mai mult
Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii,
siluetele lor subtiate prin care poti infige o lama
fara sa curga sange,
castelele pe-o rana prinse in plase de paianjen celeste
si muzeele adapostite in castele dezlipite din poveste
si lipite ca niste abtibilduri pe zambete,
pe flash-urile turistilor, pe zarva pasilor pierduti pe dalele roase,
miros de petrosin si analcid, de amoniac din latrinele
miilor de vizitatori care inabusa intrarile si ingrasa oglinzile
cu zigzagul lor de plastilina, printre atipirile oamenilor de ordine,
printre tufisurile plutind pe volute baroce si cristalul trompetelor,
in alcovurile violei da gamba.
Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii. Ma pierd prin campii si pe dealuri,
ma afund in ceata erei eroice, printre steme pentru totdeauna apuse
rupte din trupul infrigurat de puritate.
Figuri de crai se pierd peste coamele orizontului,
se duc si imi apar mai rascolitor in vis,
in tristetea ingrosata ca vinul vechi in ochii deschisi,
indelung sangerandu-mi in creier.
Indelung
Poetul steaua ce se aproprie de moarte si tocmai aceasta ireversibila viitoare cufundare in neant ii deschide ochii catre miresmele citește mai mult
Poetul steaua ce se aproprie de moarte si tocmai aceasta ireversibila viitoare cufundare in neant ii deschide ochii catre miresmele universului, in ultima clipa gaseste taine ce pot fi revelate in metafore.
Poezia e roua sclipind in soare, cand aceasta roua iti uda incaltarile incepe proza vietii.
Poezia e roua sclipind in soare, cand aceasta roua iti uda incaltarile incepe proza vietii.