Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii,
siluetele lor subtiate prin care poti infige o lama
fara sa curga sange,
castelele citește mai mult

Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii,
siluetele lor subtiate prin care poti infige o lama
fara sa curga sange,
castelele pe-o rana prinse in plase de paianjen celeste
si muzeele adapostite in castele dezlipite din poveste
si lipite ca niste abtibilduri pe zambete,
pe flash-urile turistilor, pe zarva pasilor pierduti pe dalele roase,
miros de petrosin si analcid, de amoniac din latrinele
miilor de vizitatori care inabusa intrarile si ingrasa oglinzile
cu zigzagul lor de plastilina, printre atipirile oamenilor de ordine,
printre tufisurile plutind pe volute baroce si cristalul trompetelor,
in alcovurile violei da gamba.
Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii. Ma pierd prin campii si pe dealuri,
ma afund in ceata erei eroice, printre steme pentru totdeauna apuse
rupte din trupul infrigurat de puritate.
Figuri de crai se pierd peste coamele orizontului,
se duc si imi apar mai rascolitor in vis,
in tristetea ingrosata ca vinul vechi in ochii deschisi,
indelung sangerandu-mi in creier.

Indelung

Un poem nu este terminat niciodata, doar abandonat.

Un poem nu este terminat niciodata, doar abandonat.

Poezia este arta de a face sa intre marea intr-un pahar.

Poezia este arta de a face sa intre marea intr-un pahar.

Alb

Alb indescifrabil, nevazute
unduiri de cuvinte
Spun clipei mele
sa mai aiba rabdare
in metafora
de carne si citește mai mult

Alb

Alb indescifrabil, nevazute
unduiri de cuvinte
Spun clipei mele
sa mai aiba rabdare
in metafora
de carne si sange
a vietii:
premonitie si recunoastere
este atingerea
de valul intrebarii care
se indeparteaza.
Sunt pelerinul caruia
i s-a asasinat biograful:
drumul e un adevar transparent
viata o coala de hartie
ramasa alba
ramasa alba

Varsta copacilor

Cercurile se-ncercuiesc pe trupul
arborelui. Anii se semneaza pe ascuns
in carnea de lemn.
De unde a citește mai mult

Varsta copacilor

Cercurile se-ncercuiesc pe trupul
arborelui. Anii se semneaza pe ascuns
in carnea de lemn.
De unde a invatat padurea
sa-si numere zilele?
Poate la inceputul lumii
arborii au fost oameni.

Copacii nu-si divulga varsta
decat daca le retezi viata.

Oricare femeie care venea in camera lui Fra, habar n-avea ce-o asteapta.
Fra era un tinar de buna credinta, hranit citește mai mult

Oricare femeie care venea in camera lui Fra, habar n-avea ce-o asteapta.
Fra era un tinar de buna credinta, hranit cu spuza notelor
si cu oftatul diejilor si bemolilor, traise in luxul imaginatiei,
slujea timpul foarte precis si cu mult simt gospodaresc,
iar la rindul sau, timpul trecea razant pe linga obrazul lui,
neatingindu-l, doar lasindu-i in urma un tremur de aer rece,
asemanator unei mingii, care te paseaza in goana,
Cite-o blonda, cite-o bruna il mai vizita din cind in cind
fara nici un motiv, care ascundea totusi in coaja lui
ridicolul propriei sale conditii.
Frumusetea lui Fra emana efluvii magnetice,
privirile de cameleon verzi, cu irizatii de pastrav le ademena pe femei
intr-un cerc atit de etans, incit,
daca ar fi dorit apoi sa se sustraga, nu s-ar fi putut comite,
nici o concesie, neexistind nici o fisura.
Ele veneau pe rind, el le conducea condescendent, tinindu-le trena
cu grija intr-o mina, sa nu-i mature cele saizeci si patru de scari, spre mansarda paralelipipedica, semanind mai degraba cu un buncar
decit cu o locuinta.
Toate ramineau surprinse, cind deschizind usa vedeau acolo,
asteptindu-le o statuie cutremurator de frumoasa,
care sta intr-un colt,
intr-un spatiu de pedeapsa. Linistea din jurul ei
era atit de perfect armonizata, ca moleculele de untdelemn, formind o plasma translucida, suav galbuie.

Va ploua pana joi

Sunt o casa fara ferestre. Soarele
nu apune niciodata aici
luna nu isi plimba insemnata citește mai mult

Va ploua pana joi

Sunt o casa fara ferestre. Soarele
nu apune niciodata aici
luna nu isi plimba insemnata ei melancolie
pe rafturile unde astept. Nicio femeie
nu canta in mine
parul ei lung nu matura podelele unde scriu
talpile mele merg pe injuraturile unuia
care urca de jos. Sus nu aud.
Cand voi termina ce am de spus
va fi seara.
Cel mai urat cuvant din lume va inflori
in inima obscura a ratiunii vrajite
de amour propre.
Un nebun va canta pedant Miserere. Va ploua
pana joi.

Aerul

Aerul din preajma ta e nemiscat,
nemiscata marea dincolo de umerii tacuti.
Vulturii lansandu-se-n amiezi
chipul mi-l vor citește mai mult

Aerul

Aerul din preajma ta e nemiscat,
nemiscata marea dincolo de umerii tacuti.
Vulturii lansandu-se-n amiezi
chipul mi-l vor desena in aer.

Era freamat, erau valuri si acum
doar atractia pamantului o simt,
cum o simte floarea cu o ora
inainte de-a-i cadea petalele.

Golgota Cuvantului

Doamne Iisuse al limbii romane
iarta-ma ca-ti rastignesc cuvantul
viata trece numai visul tau ramane
il pastrez citește mai mult

Golgota Cuvantului

Doamne Iisuse al limbii romane
iarta-ma ca-ti rastignesc cuvantul
viata trece numai visul tau ramane
il pastrez in mine rastignindu-l

Iarta-ma ca-ti sangerez cuvantul
este trup din trupul tau preasfant
de-l rostesc se-nfioreaza gandul
fara tine nu exista niciun gand

Este trup din trupul tau preasfant
viata trece visul insa mai ramane
niciodata azi si maine si oricand
Doamne Iisuse al limbii romane

Iarta-ma ca-ti sangerez cuvantul
ii dau viata-n mine rastignindu-l