Maxioms de Iulian Boldea
Corpul acesta, cu relieful lui intortocheat si inevitabil, consimtind neincetat la propriile lui limite, eludand spaime si orori abia presimtite, citește mai mult
Corpul acesta, cu relieful lui intortocheat si inevitabil, consimtind neincetat la propriile lui limite, eludand spaime si orori abia presimtite, nu e, poate, altceva, decat o himera deversata in irealitatea amagitoare a concretului, un vis obligatoriu, o iluzie clandestina ce ia, in fiecare zi, din nou, iar si iar, cunostinta de sine.
Corpul - cu simptomele neavenite ale efemeritatii noastre cu tot, incrustate in gesturi, boli, riduri si indoieli. Tratat despre corp, citește mai mult
Corpul - cu simptomele neavenite ale efemeritatii noastre cu tot, incrustate in gesturi, boli, riduri si indoieli. Tratat despre corp, 2010
Bolile noastre, ca un palimpsest in care se intrevad, tot mai estompat, varstele noastre; bolile noastre, refugii convenabile ale eului citește mai mult
Bolile noastre, ca un palimpsest in care se intrevad, tot mai estompat, varstele noastre; bolile noastre, refugii convenabile ale eului de acum, extaz compromis, risc confortabil de care nu ne vom da seama decat prea tarziu.
Valul reflecta lumina zilei (Wittgenstein). Corpul nostru, ca un val straveziu, care camufleaza cu grija fiinta noastra cea adevarata, cea citește mai mult
Valul reflecta lumina zilei (Wittgenstein). Corpul nostru, ca un val straveziu, care camufleaza cu grija fiinta noastra cea adevarata, cea numenala, cea revelatorie. Tratat despre corp, 2010
In haul corpului, bezna celulelor nevazute, crescand si vuind, marsaluind inversunat, cu precizia de mecanism a unui orologiu in care citește mai mult
In haul corpului, bezna celulelor nevazute, crescand si vuind, marsaluind inversunat, cu precizia de mecanism a unui orologiu in care timpul se pogoara, indiferent, fara glorie.
