Corpul acesta, cu relieful lui intortocheat si inevitabil, consimtind neincetat la propriile lui limite, eludand spaime si orori abia presimtite, nu e, poate, altceva, decat o himera deversata in irealitatea amagitoare a concretului, un vis obligatoriu, o iluzie clandestina ce ia, in fiecare zi, din nou, iar si iar, cunostinta de sine.
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Promiscue ca o implozie cronica, trupurile mele valabile ar putea deveni brusc gradini suspendate ale Semiramidei deasupra unei Patrii corporale citește mai mult
Promiscue ca o implozie cronica, trupurile mele valabile ar putea deveni brusc gradini suspendate ale Semiramidei deasupra unei Patrii corporale extra- permisiv conectate la perfuzii cu serotonina.
Nebunia celulelor, demonia carnii dezlantuite, fata cu legea morala, atat de straina de intunericul trufas al corpului. Tratat despre corp, citește mai mult
Nebunia celulelor, demonia carnii dezlantuite, fata cu legea morala, atat de straina de intunericul trufas al corpului. Tratat despre corp, 2010
Limitele corpului, ca o linie de orizont niciodata atinsa, constituie obiectul unei cunoasteri retractile si echivoce, in care spectrul nuantei citește mai mult
Limitele corpului, ca o linie de orizont niciodata atinsa, constituie obiectul unei cunoasteri retractile si echivoce, in care spectrul nuantei si ispita departarii par sa prevaleze asupra apropierii si imediatului.
Intre corp si viitorul lui - o apocalipsa inca neintamplata... Tratat despre corp, 2010
Intre corp si viitorul lui - o apocalipsa inca neintamplata... Tratat despre corp, 2010
Ne plimbam din trup in trup ca printre camerele unui labirint fara iesire.
Ne plimbam din trup in trup ca printre camerele unui labirint fara iesire.
Si el, corpul nostru, ne stie; mereu se apleaca deasupra paginii scrise, ne priveste pe sub pleoape, ne adulmeca spaimele citește mai mult
Si el, corpul nostru, ne stie; mereu se apleaca deasupra paginii scrise, ne priveste pe sub pleoape, ne adulmeca spaimele si frustrarile, ne surade: din oglinzi si din vise. Tratat despre corp, 2010
Cum as putea, ca entitate umana, sa trec granitele propriului meu corp? Asa cum nu pot sa depasesc limitele visului citește mai mult
Cum as putea, ca entitate umana, sa trec granitele propriului meu corp? Asa cum nu pot sa depasesc limitele visului pe care il visez noaptea, ii apartin corpului meu pe deplin, mai mult decat imi apartine el mie.
Corpul meu - silit sa se dezica mereu de propriile lui gesturi, fidel tradarilor lui cotidiene, incapabil sa sufere cu citește mai mult
Corpul meu - silit sa se dezica mereu de propriile lui gesturi, fidel tradarilor lui cotidiene, incapabil sa sufere cu dezinvoltura sau sa se bucure neconditionat. Tratat despre corp, 2010
Nu stim adesea ce sa detestam mai mult: infirmitatea de a avea un trup, sau gloria anonima a bolii, care citește mai mult
Nu stim adesea ce sa detestam mai mult: infirmitatea de a avea un trup, sau gloria anonima a bolii, care ni-l reaminteste mereu. Tratat despre corp, 2010
