NICĂ N-A PLECAT

Căci
Nefericit ca anul acesta

Ca anul
trecut
Şi
Ca de când sunt
TATĂ
N-am citește mai mult

NICĂ N-A PLECAT

Căci
Nefericit ca anul acesta

Ca anul
trecut
Şi
Ca de când sunt
TATĂ
N-am fost niciodată
Costel Zăgan, Ode gingaşe

Floare de lumina

Cu scrisul am intrerupt tacerea,

sa ma iubesti
precum iubeste noaptea
lumina unei stele cazind.
citește mai mult

Floare de lumina

Cu scrisul am intrerupt tacerea,

sa ma iubesti
precum iubeste noaptea
lumina unei stele cazind.

eu m-am ascuns
de frumusetea Ta,
uitarea si teama
mi le-am luat de mormint.

iti mai aduci aminte de mine
cum iti priveam ochiul
in livada cu piersici,
cum dincolo de ochiul Tau
vedeam soldatii aceia
care trageau mirati in mine?

gaseste-ma in cele create
de cuvintul Tau!

Tu esti frumos, Doamne,
precum o lacrima
care asteapta sa cada,
tremurind deasupra lumii
pe care o vad atit de mult ca fiind a mea.

Literatura este o stare a culturii, in timp ce poezia este o stare de gratie, inainte si dupa cultura.

Literatura este o stare a culturii, in timp ce poezia este o stare de gratie, inainte si dupa cultura.

Intr-un spectacol deocheat
port o palarie
deocheata
cu panglici, fructe
si zurgalai
in satul acesta
aproape pustiu,
casele sunt mici,
citește mai mult

Intr-un spectacol deocheat
port o palarie
deocheata
cu panglici, fructe
si zurgalai
in satul acesta
aproape pustiu,
casele sunt mici,
ferestrele cat ochiul
stang,
sunt invitata de onoare
la targul anual
izvorul
se vinde la bucata
rasucit in sfoara
transparent – galbuie
un ochean prin care,
lumea se vede
anapoda si vesela, trasnita.

In fata zapezii

Treci limpezindu-te-n pimanturi mult intarziata,
Ramasa dintr-o zi de toamna si asteptata-n vremea ceea
Peste campia citește mai mult

In fata zapezii

Treci limpezindu-te-n pimanturi mult intarziata,
Ramasa dintr-o zi de toamna si asteptata-n vremea ceea
Peste campia ca o tabla de diamant si ciocolata,
Pe care cobora spre ziua si se-nalta-n amurg scanteia.

Sa-ntarzie doar prospetimea hotarelor in nesfarsite
Si plopii-albastri, trasi de doua peneluri langa drumul tarii,
Cand peste varful lor va trece cu fluieratul ei subtire,
Intoarsa, mierla primaverii ce nu ne poate da uitarii.

Gradinita Catavencu Domnilor omul de mic invata cum sa se prosteasca-n viata Distihuri rebele

Gradinita Catavencu Domnilor omul de mic invata cum sa se prosteasca-n viata Distihuri rebele

Stateam - noi, pe un mal,
si ele, umbrele noastre, pe celalalt -
la fel ca intr-o balanta
si plangeam citește mai mult

Stateam - noi, pe un mal,
si ele, umbrele noastre, pe celalalt -
la fel ca intr-o balanta
si plangeam in hohote. Era frig.
Eram uzi. In oul lor, mortii
dadeau sovaitori din umeri: atata se pricepeau,
atata puteau sa faca si ei, acolo,
in racorosul lor adapost cu mai multe etaje
si prosoape curate pentru oaspeti. Noi, pe un mal,
si ele, umbrele noastre, pe celalalt -
si abia catre seara si-a facut aparitia o faptura
aproape divina, un mic personaj in mai multe culori
la fel ca un mascarici. Era frig, eram uzi
si nu-si mai amintea parola nici unul: cuvantul
pierdut si teribil! S-a prefacut ca plange si el
(sau poate ca nu s-a prefacut! ), a strans intr-o
frunza de ulm cateva mostre din propriile lui lacrimi,
s-a uitat printr-un tub de lemn catre noi
(nu-si mai amintea parola nici unul). "O.K.":
s-a auzit ciripitul sau aproape divin. "Va puteti
intoarce acasa": a ciripit mascariciul. Era frig.
Eram uzi - si fiecare umbra, din motive inca
nedeslusite pana acum, tinea un buchet
de violete proaspete in mana.

Viziune

Aud

Aud ecoul vremii de parca merg spre mari
si tot asa de parca vin marile spre mine,
aud citește mai mult

Aud

Aud ecoul vremii de parca merg spre mari
si tot asa de parca vin marile spre mine,
aud tacerea vremii de parca intru-n zari
si tot asa de parca vin zari sa ma incline.

Intoarcerea-mi rotunda din tipat spre taceri
e ca plecarea lavei spre piatra din vezuvii,
cand numai fata pietrei se-ntoarce catre ieri,
cand numai fata marii se-ntoarce catre fluvii.

Cateodata luna e ca un soare sterp,
cateodata tera, e ca o luna mare.
In mine striga timpul. In mine spatii fierb.
Prin mine omul trece. Prin mine noaptea doare

Publicul priveste uneori poezia cu scepticism iar poetii se pling ca nu sint cititi de marele public. Dar exista poeti citește mai mult

Publicul priveste uneori poezia cu scepticism iar poetii se pling ca nu sint cititi de marele public. Dar exista poeti si poeti. Adevaratii razbat, versurile lor se transforma in proverbe si zicatori, intra nu in memoria culturala, ci in cea de toata ziua, sint destul de sofisticati pentru a ramine simpli. Poezia nu e dificila, poezia este a tuturor, par sa spuna poetii care stiu drumul cel mai direct spre cititor