S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Poezie inseamna sensibilitate si inteligenta, cine dispretuieste poezia este deficitar la ambele capitole.
Poezie inseamna sensibilitate si inteligenta, cine dispretuieste poezia este deficitar la ambele capitole.
Sub scutul lui Hercule
Orgolii stepe mintea nu-mi devora,
Nici port blazon de sumbre evocari:
Cu serpi, grifoni, spaimoase-ntruchipari,
citește mai mult
Sub scutul lui Hercule
Orgolii stepe mintea nu-mi devora,
Nici port blazon de sumbre evocari:
Cu serpi, grifoni, spaimoase-ntruchipari,
Cu crini funesti, perversa mandragora!
Aspir la o heraldica majora -
Monumental inscrisa peste zari:
Acest portal celest de suple bari,
Sub care imi petrec sportiva ora!
Fereastra-n cer, menita sa m-absoarba!
Pe stadion se-nalta urias
- Giganta treapta-n astre -
suplul Has
Inscris pe-azur si matasoasa iarba -
Un Has suprem, cat scutul lui Hercule!
Ma leaga, de-acest semn,
ispravi destule!
Exercitiu de blestem
Sa nu mai ard produc cenusa
sa nu te bat la cap ca nu e usa
citește mai mult
Exercitiu de blestem
Sa nu mai ard produc cenusa
sa nu te bat la cap ca nu e usa
Sa nu scot gheara nu-s pisica
sa dau din coate cand mi-e frica
S-arunc aureola asta-i frunte
sa merg odata daca-s munte
Si iarba-i iarba nu hartie
sa o cosesc nu pentru-a scrie
Octombrie
Pamantul viseaza oameni
si geme
caini de zapada latra in noi
ca si cum luna-
vezi-ti durere citește mai mult
Octombrie
Pamantul viseaza oameni
si geme
caini de zapada latra in noi
ca si cum luna-
vezi-ti durere albastra de drum
s-au cocosat orele
de-atatea rugaciuni
pamantul viseaza fructe de aur
cazand
un strut doi struti de speranta—
ca si cum-
da-mi mana da-mi glasul
sa trecem
silaba asta de fum
pe camp
brandusele singuratatii
toamna ca o bivolita
mananca
din inima asta de scrum.
Seri albastre
seri albastre
adastati putin
pe marginea inimii noastre
cea mai lipsita de venin
la radacina ierbii
citește mai mult
Seri albastre
seri albastre
adastati putin
pe marginea inimii noastre
cea mai lipsita de venin
la radacina ierbii
ce tineri sunt serpii
si parca-nviem
si parca murim
in astfel de seri
nu se mai poate vorbi
decat despre nemurire
preacuratelor toate
in asemenea seri de-nalta nuntire
in limpede soapta vorbi despre murire.
Maseaua ariciului
Un arici cu ochelari
Si cu tepii nu prea mari
Suferea din primavara
De-o masea. Dar, intr-o citește mai mult
Maseaua ariciului
Un arici cu ochelari
Si cu tepii nu prea mari
Suferea din primavara
De-o masea. Dar, intr-o seara,
Scos din pepeni de durere,
Pe-o furtuna care tuna,
Din fantana pana-n luna,
O pornisem bietul, vere,
Spre batrana gargarita,
C-o stia de doctorita
Priceputa-n alte cele,
La masele.
Cum era asa bolnav
Unii cred ca foarte grav!
A batut si - cu scandal
Printe paznici si portari
Ce-l trageau de ochelari -
A razbit pana-n spital
Gargarita l-a primit
Cum e demn si cuvenit
Si i-a spus: - Ma rog frumos,
Tepelina da-o jos
Si cum iti spui
Pune-o binisor in cui
Si te-mbraca intr-un halat
Chiar de mine curatat.
Ghem de nervi si de durere,
Chibzuind sa nu dispere,
Stiti ce-i zise pacientul
Gargaritei cu patentul?
- Cum adica, dumneata
Nu pricepi ca haina mea
Nu se poate dezbraca?
Tepelina, nu pricepi
Ca-i din patru mii de tepi,
Toti infipti in pielea mea,
Iar dumneata
Vrei sa-i smulg, sa-i pun in cui
Ca pe-o haina-a nimanui?!
Unu de mi-l tragi din piele
Doare cat vreo cinci masele;
Gargarito, gargareste
De masea ma lecuieste
Ca mi-i mintea cam nauca
De durere si pe duca!
Rogu-te, imi iarta vina
Ca raman cu tepelina
Imbracat! Dar nu se poate
Nici un tep dintr-insa scoate! ...
Nu-mi mai cere,
Ca-i durere
Orice clipa care trece
Pan’ la inima, de rece.
Si-uite-asa,
Ca sa-si scoata o masea,
Trebui ariciu, frate,
Multe aventuri sa poarte
La spitalul cu pricina,
C-a intrat cu tepelina!
De ce spui c-am murit, Cand iata vin spre tine, Din faldul unui gand? Acum cand inchizi ochii M-adun in citește mai mult
De ce spui c-am murit, Cand iata vin spre tine, Din faldul unui gand? Acum cand inchizi ochii M-adun in jurul tau Sa-ti fiu de cald pe calea Ce duce in infern.
Timp in delir
Azur inchis in vasul gros de lut
O, suflete, iluzie fragila,
Cum mai induri conditia umila
citește mai mult
Timp in delir
Azur inchis in vasul gros de lut
O, suflete, iluzie fragila,
Cum mai induri conditia umila
A carnii oarbe ce n-a cunoscut
Decat tarasul flasc ca de reptila
Al tr upului datornic si vandut
Perfidei morti ce zilnic vrea tribut
Si care-abia ma-ngaduie, din mila,
Ca pe un vier me imbatat de-o raza
Urcand la cer pe un tais de brici;
Tu, cumpana, ai si trecut de-amiaza,
Tu, mana mea, cat vei mai sta pe-aici
Pe unde timpu-n lucruri delireaza
Si nici nu stiu de-i joi sau vineri, nici!
Ai ochii blanzi si maini incete
sunt parca pentru-a fi regrete
vorbesti frumos
nu sunt Cristos
de ce ma cauti citește mai mult
Ai ochii blanzi si maini incete
sunt parca pentru-a fi regrete
vorbesti frumos
nu sunt Cristos
de ce ma cauti cine esti
de prin povesti
de unde vii
din nopti tarzii
unde te duci si unde stai
la omul ce-mi va spune Hai
si unde-ti cresti atuncea dorul
unde se-nchina calatorul
o, dragul meu ma mai iubesti
nu mai am vesti.