Lacustra fara haine Bacovia buzunarind ploaia de taine Universuri paralele.

Lacustra fara haine Bacovia buzunarind ploaia de taine Universuri paralele.

În ciuda diferenţelor de relief şi climă, de limbă şi moravuri, de legi şi obiceiuri, în ciuda lucrurilor şterse treptat citește mai mult

În ciuda diferenţelor de relief şi climă, de limbă şi moravuri, de legi şi obiceiuri, în ciuda lucrurilor şterse treptat din memorie şi a lucrurilor violent distruse, Poetul uneşte, prin pasiune şi cunoştinţe, vastul domeniu al societăţii umane, răspândită pe întregul pământ şi peste toate timpurile.

In mintea noastra - ceara moale -
senzatiile isi afunda ca niste gaze micile picioruse zburdand
din loc in loc, citește mai mult

In mintea noastra - ceara moale -
senzatiile isi afunda ca niste gaze micile picioruse zburdand
din loc in loc, o briza sau o furtuna de culori, sunete, mirosuri, atingeri
si forme, un snop de impulsuri nervoase desprinse din molozul
senzatiilor. In alambicuri, spatiul si timpul
zborul si pricina nasterii
ordoneaza totul in imagini si serii, ca niste carti in rafturile
bibliotecii.

Cum suntem

Exista ceva legat de poezie care depaseste logica prozei, e un mister care nu poate fi explicat ci doar admirat.

Exista ceva legat de poezie care depaseste logica prozei, e un mister care nu poate fi explicat ci doar admirat.

Mi-e rusine sa-ti dedic un poem, trandafirii m-ar zgiria,
brazii m-ar injunghia.
Cit de mult le-am jurat eu iubire si citește mai mult

Mi-e rusine sa-ti dedic un poem, trandafirii m-ar zgiria,
brazii m-ar injunghia.
Cit de mult le-am jurat eu iubire si singele meu niciodata nu a reusit sa devina clorofila, ah, aceasta tandrete risipita prin cusatura buzunarelor, data firimituri la porumbei s-o ciuguleasca in timpul vizitei la prinz, linga pervazul ferestrei.
Nu traiesc, zburatoareo, ii spun, du-ma la maimarele tau
pe care eu il numesc Francisc al gagautilor, spune, ca o rodie a plesnit de necaz si a varsat semintele pe cimpuri. Si curge singe!

Numai doina ne-a rămas

Ştefane Măria Ta
ridică-te nu mai sta

Că ne-au cotropit mârlanii
şi ne sug citește mai mult

Numai doina ne-a rămas

Ştefane Măria Ta
ridică-te nu mai sta

Că ne-au cotropit mârlanii
şi ne sug viaţa şi banii

Noi muncim ei se distrează
Fie noapte sau amiază

Nu le pasă nu le pasă
şi-au făcut din stele casă

Viaţa lor de aur pare
a noastră zace în fiare

Ia-Ţi sabia lui Boldur
şi fă ordine în jur

Ne conduc azi gură-cască
şi ne pradă vai în gaşcă

Istoria-i loz în plic
ne ia viaţa pe nimic

Pe muchie de cuţit
din zori pân-la asfinţit

- Doine de pus la rană

Avocatul lui Procust

Vrei sa scrii o poezie
bine cheama-ti avocatul
dar sa scrii fir-ar sa fie
doar cat citește mai mult

Avocatul lui Procust

Vrei sa scrii o poezie
bine cheama-ti avocatul
dar sa scrii fir-ar sa fie
doar cat iti permite patul

Uite asta-i avocatul
poti sa-i spui tot ce te doare
insa versurile de-a latul
sa le scrii sau in picioare

Poti sa scrii tot ce te doare
intinde-te fir-ar sa fie
ca zapezile la soare
dup-un dram de poezie

Apoi ia-ti cu tine veacul
si te du urgent la dracu`

Tristan si Isolda

Cu soarele din toamna asta chilimbara,
Azi ti-am simtit, intaia oara,
Trupul, ca un destin si citește mai mult

Tristan si Isolda

Cu soarele din toamna asta chilimbara,
Azi ti-am simtit, intaia oara,
Trupul, ca un destin si ca un scut
Pe trupul meu asternut.

Alba ardeai in calma noastra-adorare,
Din care mainile-mi un nimb ti-au fost incins,
Iar toamna cand pojarul si-a aprins,
Ardeam de-a valma-ntr-o tacuta invalvorare.

Puri sub steag de foc pluteam, corabie
Alba; toamna, printre lacrime filtrata
Punea-ntre noi a lui Tristan jurata sabie
De inaltare si de puritate.

Poezia e o rasfrangere numai a tot ce e vesnic, a tot ce e oarecum dumnezeiesc si nematerial in noi, citește mai mult

Poezia e o rasfrangere numai a tot ce e vesnic, a tot ce e oarecum dumnezeiesc si nematerial in noi, a sentimentelor desconcretizate.