Imn:
Slavite, fie
Pe veci,
Tainuitele,
Nestiutele,
Cautatele - jocuri ciudate
Ale varstei mele dintai...
Fie slavite,
De toti,
Fecioarele -
Zile si nopti,
Iubitele -
Drumuri si porti,
Descantecele -
Imnuri pentru vii, pentru morti,
Dar, peste toate, fie slavit
Jocul de gand, nebiruit,
Si, timpul nostru, copil.
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Nu credeam sa invat...
Fara frumusetea ta, frumusetea lumii e scrum si cenusa,
Fara bratele tale, bratul oricui citește mai mult
Nu credeam sa invat...
Fara frumusetea ta, frumusetea lumii e scrum si cenusa,
Fara bratele tale, bratul oricui e pentru mine lat de spanzuratoare.
Traiesc numai ca sa masor, in fiece clipa, neindurarea mortii.
Fara ochii tai, ochii mei nu vad decit intuneric,
Nimic nu mai are glas, stinsa e orice lumina.
Ce grea e moartea intr-un univers care el insusi moare.
Fara numele tau, numele meu numeste neantul,
Vanat urca din adanc valul marii, urlandu-si disperarea.
Fara frumusetea ta, frumusetea lumii e scrum si cenusa.
Epigrama, o zicala scurta, incisiva, in proza sau versuri, adeseori caracterizata de aciditate sau asprime si cateodata de intelepciune.
Epigrama, o zicala scurta, incisiva, in proza sau versuri, adeseori caracterizata de aciditate sau asprime si cateodata de intelepciune.
Poetul are nevoie de singuratate si de iubire.
Poetul are nevoie de singuratate si de iubire.
Aud
Aud ecoul vremii de parca merg spre mari
si tot asa de parca vin marile spre mine,
aud citește mai mult
Aud
Aud ecoul vremii de parca merg spre mari
si tot asa de parca vin marile spre mine,
aud tacerea vremii de parca intru-n zari
si tot asa de parca vin zari sa ma incline.
Intoarcerea-mi rotunda din tipat spre taceri
e ca plecarea lavei spre piatra din vezuvii,
cand numai fata pietrei se-ntoarce catre ieri,
cand numai fata marii se-ntoarce catre fluvii.
Cateodata luna e ca un soare sterp,
cateodata tera, e ca o luna mare.
In mine striga timpul. In mine spatii fierb.
Prin mine omul trece. Prin mine noaptea doare
Stateam - noi, pe un mal,
si ele, umbrele noastre, pe celalalt -
la fel ca intr-o balanta
si plangeam citește mai mult
Stateam - noi, pe un mal,
si ele, umbrele noastre, pe celalalt -
la fel ca intr-o balanta
si plangeam in hohote. Era frig.
Eram uzi. In oul lor, mortii
dadeau sovaitori din umeri: atata se pricepeau,
atata puteau sa faca si ei, acolo,
in racorosul lor adapost cu mai multe etaje
si prosoape curate pentru oaspeti. Noi, pe un mal,
si ele, umbrele noastre, pe celalalt -
si abia catre seara si-a facut aparitia o faptura
aproape divina, un mic personaj in mai multe culori
la fel ca un mascarici. Era frig, eram uzi
si nu-si mai amintea parola nici unul: cuvantul
pierdut si teribil! S-a prefacut ca plange si el
(sau poate ca nu s-a prefacut! ), a strans intr-o
frunza de ulm cateva mostre din propriile lui lacrimi,
s-a uitat printr-un tub de lemn catre noi
(nu-si mai amintea parola nici unul). "O.K.":
s-a auzit ciripitul sau aproape divin. "Va puteti
intoarce acasa": a ciripit mascariciul. Era frig.
Eram uzi - si fiecare umbra, din motive inca
nedeslusite pana acum, tinea un buchet
de violete proaspete in mana.
Viziune
Sa pot privi inapoi
Arunc privirea peste umar,
viata imi pare ca merge inapoi.
Unde sunt in lumea citește mai mult
Sa pot privi inapoi
Arunc privirea peste umar,
viata imi pare ca merge inapoi.
Unde sunt in lumea aceasta?
Ceata cade in cortine grele.
Descifrez un nume pe-o cruce stinghera,
poate-am murit fara sa stiu,
Moartea se poate-nvata?
Cad in genunchi si ma lovesc de pietre.
Spune-mi, Doamne,
ca mi-ai dat un rost de implinit:
sa privesc inapoi.
Poezia reprezinta ganduri care rasufla si cuvinte care ard.
Poezia reprezinta ganduri care rasufla si cuvinte care ard.
Un varsator de ceara ca mester iscusit
A nimerit odata un chip desavarsit.
Delicatetea, parul si zambitoarea fata
Ii da citește mai mult
Un varsator de ceara ca mester iscusit
A nimerit odata un chip desavarsit.
Delicatetea, parul si zambitoarea fata
Ii da infatosarei un aer de viata,
Dar din nenorocire el chipul a lasat
Pe langa foc la care a fost si prelucrat.
Nu este de mirare ca statuia de ceara,
S-a risipit indata aproape stand de para.
De ai facut un lucru si vrei ca sa-l pastrezi
Pentru viitorie, apoi sa departezi
Tot raul de-nainte-i si orice-mpiedicare,
Caci altfel este numai zadarnica lucrare.
Un poem nu este terminat niciodata, doar abandonat.
Un poem nu este terminat niciodata, doar abandonat.
