S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Nu credeam sa invat...
Fara frumusetea ta, frumusetea lumii e scrum si cenusa,
Fara bratele tale, bratul oricui citește mai mult
Nu credeam sa invat...
Fara frumusetea ta, frumusetea lumii e scrum si cenusa,
Fara bratele tale, bratul oricui e pentru mine lat de spanzuratoare.
Traiesc numai ca sa masor, in fiece clipa, neindurarea mortii.
Fara ochii tai, ochii mei nu vad decit intuneric,
Nimic nu mai are glas, stinsa e orice lumina.
Ce grea e moartea intr-un univers care el insusi moare.
Fara numele tau, numele meu numeste neantul,
Vanat urca din adanc valul marii, urlandu-si disperarea.
Fara frumusetea ta, frumusetea lumii e scrum si cenusa.
Pana si zambetul
ea e femeia din vis. pe cand strabateam
o zona alburie laptoasa prin anii mai tineri
citește mai mult
Pana si zambetul
ea e femeia din vis. pe cand strabateam
o zona alburie laptoasa prin anii mai tineri
carenta si pavaza intelepciunii carenta si pavaza.
si brusc s-a ivit. o gura de aer (ai fi zis)
sangele ei de pretutindeni si dintotdeauna. picioarele ei
ca doua lungi strigate ale mortii pe nisip.
si o precizie cu adevarat inspaimantatoare. pana si zambetul.
Clarviziune si delir; utopie si cosmar al deznadadejdii;
Revelatie si retragere a harului; predicatele noului ecleziast;
Dezacorduri ale unui suflet citește mai mult
Clarviziune si delir; utopie si cosmar al deznadadejdii;
Revelatie si retragere a harului; predicatele noului ecleziast;
Dezacorduri ale unui suflet in necontenita surpare,
Maledicta si eclipsele sacrului; invocatii ambigue;
Speranta ce purcede din abis.
Asteptare
Doi porumbei isi soptesc dragostea
Pe dulapul cu carti din balcon.
Si-au facut cuib discret,
Seamana intr-un fel
citește mai mult
Asteptare
Doi porumbei isi soptesc dragostea
Pe dulapul cu carti din balcon.
Si-au facut cuib discret,
Seamana intr-un fel
Cu odaia mea.
Povestea lor de iubire
N-o cert, n-o fugaresc,
Dureaza de cateva nopti.
Astept sa vad, nu peste mult,
Pui plapand,
Sa-ti urez bun venit
In lume.
Afara ploua ma dezgroapa
la vara voi striga si eu
traiasca ploaia
nevinovat ca o strada in ploaie
ca citește mai mult
Afara ploua ma dezgroapa
la vara voi striga si eu
traiasca ploaia
nevinovat ca o strada in ploaie
ca strada aceasta pe care acum
o femeie traverseaza cu pantofii in mana
in usile strazii toti bat
cu bocancii cu potcoavele
numai tu necunoscuto
mangai cu picioarele goale
pietrele
din usile strazii
la vara voi striga si eu
traiasca ploaia!
Ca o strada in ploaie
Ce pofta am sa fie nemuritor
si Doamne nu-s decat doar trist
hai viata-mi striga hai da-i zor
si n-am citește mai mult
Ce pofta am sa fie nemuritor
si Doamne nu-s decat doar trist
hai viata-mi striga hai da-i zor
si n-am ce face si exist
Si Doamne nu-s decat doar trist
poet cu stele reci in oase
revendic ca pedeapsa ca exist
iubirile femeilor frumoase
Poet cu stele reci in oase
hai moartea-mi striga hai dai zor
ce-ti trebuie femei frumoase
cand naiba sa te ia esti muritor
O Doamne nu-s decat doar trist
imi revendic steaua deci exist
Daca poezia nu ar fi in mintea si in sufletul meu, probabil as cauta-o mereu.... pe drumuri obscure!
Daca poezia nu ar fi in mintea si in sufletul meu, probabil as cauta-o mereu.... pe drumuri obscure!
Clarobscur de Dacia
Pe campia geto-daca
n-are cine sa mai taca
Pe campia romaneasca
n-are cine sa vorbeasca
citește mai mult
Clarobscur de Dacia
Pe campia geto-daca
n-are cine sa mai taca
Pe campia romaneasca
n-are cine sa vorbeasca
Au au au ce vreme-amara
au plecat muntii din tara
Ca nu-i munte ci campie
ceea ce nu-mi place mie
Ca nu-i deal ci e genune
ceea ce nu pot eu spune
Ca eu tac tu taci el tace
tacerea de cap isi face
De aceea te-as ruga
fa Doamne cu noi ceva
Ori ne urca ori coboara
de pe crucea sociala
Ca din nou pre el urmandu-l
izbaveasca-ne cuvantul
Doliu la mahala in grand
Pezneste inima-n stejari de-atata
viata,
ne sorcoveste promoroaca din
desise,
alearga arborii de fum, citește mai mult
Doliu la mahala in grand
Pezneste inima-n stejari de-atata
viata,
ne sorcoveste promoroaca din
desise,
alearga arborii de fum, pe coperise,
la ziua pomii s-au inmanusat in
ghiata.
Pe pieptul ei rapus de doruri si de
vata
Unde-au dormit de frig perne si
boale,
Se razima un ucenic pe mana-i
moale,
Sa-si amorteasca razvratirea langa
fata.
Carmen Miserabile
