Ars poetica Nu mai pot scrie Decat un singur cuvant: Liniste!

Ars poetica Nu mai pot scrie Decat un singur cuvant: Liniste!

Poezia ar trebui sa ajute nu numai la rafinarea limbii, dar sa previna si schimbarea prea rapida a acesteia.

Poezia ar trebui sa ajute nu numai la rafinarea limbii, dar sa previna si schimbarea prea rapida a acesteia.

Ce pofta am sa fie nemuritor
si Doamne nu-s decat doar trist
hai viata-mi striga hai da-i zor
si n-am citește mai mult

Ce pofta am sa fie nemuritor
si Doamne nu-s decat doar trist
hai viata-mi striga hai da-i zor
si n-am ce face si exist

Si Doamne nu-s decat doar trist
poet cu stele reci in oase
revendic ca pedeapsa ca exist
iubirile femeilor frumoase

Poet cu stele reci in oase
hai moartea-mi striga hai dai zor
ce-ti trebuie femei frumoase
cand naiba sa te ia esti muritor

O Doamne nu-s decat doar trist
imi revendic steaua deci exist

Referindu-ma doar la datul vietii mele, voi spune ca venirea si devenirea mea pana la aceasta ora s-au facut intru citește mai mult

Referindu-ma doar la datul vietii mele, voi spune ca venirea si devenirea mea pana la aceasta ora s-au facut intru poezie, prin poezie si pentru poezie. Asadar, Poezia ca destin, avand ca tema permanent majora, poezia iubirii.

Ma strecor

Ma strecor pe furis, stridenta mea este aceea a preciziei.
se cunoaste ce pot sa fac.
pana citește mai mult

Ma strecor

Ma strecor pe furis, stridenta mea este aceea a preciziei.
se cunoaste ce pot sa fac.
pana unde pot merge.
in rau. pana la radacina raului.
pana in maduva raului, pana dincolo de rau.
zguduindu-mi fiinta, zguduind sfintenia compacta

Muntii nu imbatranesc

Am inceput sa miros a batran
Mi-e tot mai dor de copilarie.
Moartea cu surasul ei citește mai mult

Muntii nu imbatranesc

Am inceput sa miros a batran
Mi-e tot mai dor de copilarie.
Moartea cu surasul ei hapsan
Imi da tarcoale dar amana sa vie…
Ma visez uneori descult, alergand
Ca mai demult, prin iarba uda si rece.
Jumatate din viata mea e vant…
Jumatate o simt cum se trece.
Muntii, muntii eterni ii ravnesc
Pe ei ii scalda zilnic lumina
Si harul soarelui dumnezeiesc
Al zapezii concurand cu hermina.
Muntii nu imbatranesc…

Sarutul poeziei

Decat un potop de cuvinte,
mai bine sadeam o padure.

Crestea umbra tot mai trufasa,
incat citește mai mult

Sarutul poeziei

Decat un potop de cuvinte,
mai bine sadeam o padure.

Crestea umbra tot mai trufasa,
incat soarele se putea culca
in pat de umbre.

Strang in palma un miez
de idee cruda.

Astept sa se coaca fragii
din padurea copilariei,
sa-mi fragezeasca limba
aroma carnii unui fruct
adevarat.

Gustul poeziei poate fi tot atat de dulce
ca roadele crangului,
daca ea te-a sarutat o data
si ti-a intrat in inima
ca lumina-ntr-o casa.

Penitenta de-o viata

Ingenunchez in poezia aceasta
ca intr-un sanctuar
cu relicve de ingeri.
Pe buza candelei infloreste
un citește mai mult

Penitenta de-o viata

Ingenunchez in poezia aceasta
ca intr-un sanctuar
cu relicve de ingeri.
Pe buza candelei infloreste
un strop din sangele Domnului.
Ma incrancenez sa extrag cuvintele
insinuate in carnea ei sidefie.
Invat perpetuu, dar niciodata
nu stiu sa-i vindec
ranile facute de silabe.

Ma dor genunchii de penitenta
la care ma supune
de-o viata.

Poezia este însăși viața. E umbra și lumina și dă omului senzația că trăiește cu planetele lui în cer.

Poezia este însăși viața. E umbra și lumina și dă omului senzația că trăiește cu planetele lui în cer.