Chiar daca mi se spune in oracol
Ca nu mai am ce darui, n-ascult;
Mai pot sa dau o seara citește mai mult

Chiar daca mi se spune in oracol
Ca nu mai am ce darui, n-ascult;
Mai pot sa dau o seara de spectacol
In cinstea unei lacrimi de demult.

Chiar de s-au dus pe rapa toti argintii,
Si viile sub brume putrezesc,
Mai pot sa dau din pivnitele mintii
Cate un cantec si un vin domnesc.

Chiar daca s-a rarit lumina toata
Si de petreceri nu mai am habar,
Mai canta-n crasma inimii o fata,
Si pot sa va mai dau cate-un pahar.

Chiar daca

Poetul intelege natura mai bine decat savantul.

Poetul intelege natura mai bine decat savantul.

Din nou is copil - primavara cu denii -
Miros de salcam, de pelin, de urzici
Si mama imi da citește mai mult

Din nou is copil - primavara cu denii -
Miros de salcam, de pelin, de urzici
Si mama imi da iar camasa cea alba
Cu jocul de crini infloriti in arnici.

Aduc din prisaca chiar lacrima lunii
arzand peste slova in maini de monah.
Ma-nchin Tie, Doamne, si pun langa cruce,
adus de la stana un fluier valah.

Denie

Inima de portelan:

Numai doi intr-un castel infim
Pe care nici o umbra nu-l mai sparge
La ceasu-n care citește mai mult

Inima de portelan:

Numai doi intr-un castel infim
Pe care nici o umbra nu-l mai sparge
La ceasu-n care e ales sa fim
Cu-o dragoste peste catarge.

Iata drumul nu vine sau astazi vine
Ca si cand n-am scapa de apus
Nici tu nici eu, dar se cuvine
O intrebare fara raspuns.

Dorul s-a aprins intr-o idee
Si nici o lacrima nu-l stie stinge
Chiar daca vorbele o sa-l incheie,
Calcand, tacut, va mirosi a sange.

Si daca nu mai e scapare-n fuga
Si am uitat sa stiu cat tine-un an,
Coboara mana pana nu alunga
Spaima inimii de portelan.

Nu exista particula de viata care sa nu poarte in sine poezie

Nu exista particula de viata care sa nu poarte in sine poezie

Izbucnire de petale

Iarasi se va intampla soare-rasare
in sufletul meu si in afara!
La ora de cumpana a citește mai mult

Izbucnire de petale

Iarasi se va intampla soare-rasare
in sufletul meu si in afara!
La ora de cumpana a diminetii
iarba e dulce-amara,

Ma-ntorc spre ziua fara a fi strigat,
totdeauna copil al razelor sale,
nu-mi inchipiam altfel soarele
decat izbucnire continua de petale,

Orizontul e linia pana la care respir,
rasuflarea urca soarele la inaltimea copacului,
privirea-l fixeaza-n zenit
facandul-l simbolul de sete si seceta al veacului

Absintheria din orasul vechi

Sunt aici cu toate gandurile mele
Si coastele pe dos nici eu nu stiu cum
citește mai mult

Absintheria din orasul vechi

Sunt aici cu toate gandurile mele
Si coastele pe dos nici eu nu stiu cum
De am ratacit atatea nopti fara nume fara aer
Zgomotele se aud atat de puternic in spatele peretilor
Si nu pot dormi - iubirea e cea mai hatra panza - din nou acelasi gust de absint .

Poetul se lasa usor condus de rime.

Poetul se lasa usor condus de rime.

Decat vinovatia mea

Vinovatia mea ametita e. O
Aruncare la tinta si o
Fereastra deschisa. Bajbaie ca orbii
Cuvintele citește mai mult

Decat vinovatia mea

Vinovatia mea ametita e. O
Aruncare la tinta si o
Fereastra deschisa. Bajbaie ca orbii
Cuvintele in pesteri vopsite
In alb si negru.

Alungat e alergatorul. Privesc
La propriul meu spectacol si pornesc.
Lumanarile palpaie si se face zi
Si staruie penumbra

Decat vinovatia mea vopsita
In alb si negru.