Cu spor Inaintam cu spatele la viitor Universuri paralele

Cu spor Inaintam cu spatele la viitor Universuri paralele

Oricare femeie care venea in camera lui Fra, habar n-avea ce-o asteapta.
Fra era un tinar de buna credinta, hranit citește mai mult

Oricare femeie care venea in camera lui Fra, habar n-avea ce-o asteapta.
Fra era un tinar de buna credinta, hranit cu spuza notelor
si cu oftatul diejilor si bemolilor, traise in luxul imaginatiei,
slujea timpul foarte precis si cu mult simt gospodaresc,
iar la rindul sau, timpul trecea razant pe linga obrazul lui,
neatingindu-l, doar lasindu-i in urma un tremur de aer rece,
asemanator unei mingii, care te paseaza in goana,
Cite-o blonda, cite-o bruna il mai vizita din cind in cind
fara nici un motiv, care ascundea totusi in coaja lui
ridicolul propriei sale conditii.
Frumusetea lui Fra emana efluvii magnetice,
privirile de cameleon verzi, cu irizatii de pastrav le ademena pe femei
intr-un cerc atit de etans, incit,
daca ar fi dorit apoi sa se sustraga, nu s-ar fi putut comite,
nici o concesie, neexistind nici o fisura.
Ele veneau pe rind, el le conducea condescendent, tinindu-le trena
cu grija intr-o mina, sa nu-i mature cele saizeci si patru de scari, spre mansarda paralelipipedica, semanind mai degraba cu un buncar
decit cu o locuinta.
Toate ramineau surprinse, cind deschizind usa vedeau acolo,
asteptindu-le o statuie cutremurator de frumoasa,
care sta intr-un colt,
intr-un spatiu de pedeapsa. Linistea din jurul ei
era atit de perfect armonizata, ca moleculele de untdelemn, formind o plasma translucida, suav galbuie.

Poezia este tot ceea ce merita sa ne amintim in viata.

Poezia este tot ceea ce merita sa ne amintim in viata.

Cand mai credeam

Demult, cand mai credeam ca n-am sa mor,
Ca tot ce naste vesnic vietuieste,
Am ras citește mai mult

Cand mai credeam

Demult, cand mai credeam ca n-am sa mor,
Ca tot ce naste vesnic vietuieste,
Am ras de oamenii batrani prosteste
Dispretuind melancolia lor.

Mi se parea ca sunt nemuritor,
Ca n-o sa ma atinga niciodata
Timpul cu bisturiul sau de vata
Abia simtit, insa necrutator.

Ce panica tarzie ma cuprinde
Noaptea cand sunt apatic si fragil
Si-mi pun in fata poza de copil
Care ma inspaimanta si ma minte.

In ceas de taina si de renuntare
Viata mea e pulbere si scrum
Sa ma primeasca nu am nicio zare
Sa ma intorc, nu mai exista drum…

Iubesc poetii, fiindca nu ajung si nu vor sa ajunga la nimic, poezia lor nu duce nicaieri, atata inutilitate in citește mai mult

Iubesc poetii, fiindca nu ajung si nu vor sa ajunga la nimic, poezia lor nu duce nicaieri, atata inutilitate in armonie, este un mare blestem a-i intelege, inveti prin ei ca nu mai ai ce pierde.

Vin fluturii mama! Coboara
cu aripile lor de ceata ursuza
drept in izvoare, secandu-le.

Nu le auzi fosnetul hohotitor
citește mai mult

Vin fluturii mama! Coboara
cu aripile lor de ceata ursuza
drept in izvoare, secandu-le.

Nu le auzi fosnetul hohotitor
cum navaleste-n vazduh?
Nu le auzi strigatul
cotropit de-ntuneric?
Cad ca topoarele cu muchii grele,
retezand firul de iarba
sclipitor cum e luna.

Traia intr-un oras din miazazi
Un crin inzapezit in datorii

Care primea, scrise pe plus cu lapte,
Scrisori de citește mai mult

Traia intr-un oras din miazazi
Un crin inzapezit in datorii

Care primea, scrise pe plus cu lapte,
Scrisori de la alt crin, din miazanoapte;

Oh, pentru cruda lor corespondenta
Aveau cea mai naiva diligenta!

Un plisc de pasare cu dinti
ciugulindu-ne carnea de pe spate
cand ne privim in oglinda, la flacara unui chibrit.
citește mai mult

Un plisc de pasare cu dinti
ciugulindu-ne carnea de pe spate
cand ne privim in oglinda, la flacara unui chibrit.
Si ceata din farfurii, care ar fi trebuit sa ne puna
mai de mult pe ganduri. Iata nu este vis
in care sa nu seceram, toata noaptea, pe ploaie,
mereu si mereu aceeasi tarla de grau. Nu este nod
sa-l desfacem, fara ca el sa nu creada
c-am incerca sa-l invatam sa planga. Ni se face dor
sa cantam si nu izbutim din pricina intunericului
din gura. Ni se face sete de chipul lui Christ
invelit in viorele si crini, asa cum il vedeam,
altadata, printre lumanari si candeli aprinse.
"O trista monotonie! - strig. O harta a unei tari
mutilate: realitatea! " Si nu m-aude niciodata nimeni,
pentru ca nimeni nu trebuie sa ma auda. Trebuie
sa ajungem cu totii la cer. Trebuie secerat graul.
Trebuie sa ne privim in oglinda, la flacara unui chibrit.

Monotonie

Caci toti ucidem ce ni-i drag

Caci toti ucidem ce ni-i drag