Poezia este modalitate de a lua viata in piept.

Poezia este modalitate de a lua viata in piept.

Toamna cinica Eu cad frunza Tu cazi frunza El cade frunza Ea taie frunze la caini ( Poeme infractionale )

Toamna cinica Eu cad frunza Tu cazi frunza El cade frunza Ea taie frunze la caini ( Poeme infractionale )

Si deodata-n ceasul tainei
Cand se-ntoarce-n noapte ziua
Au venit la mine teii
Carduri de miresme-pasari
Si-am putut s-aud ca-n citește mai mult

Si deodata-n ceasul tainei
Cand se-ntoarce-n noapte ziua
Au venit la mine teii
Carduri de miresme-pasari
Si-am putut s-aud ca-n visuri
Corul maiestuos de arbori
Pe atatea voci cantand
Pe cati ani isi inelara
Somnurile in tulpini.

Nici!

Nu citi ceea ce va fi scris mai jos
Daca totusi insisti si nu vrei sa ma asculti
citește mai mult

Nici!

Nu citi ceea ce va fi scris mai jos
Daca totusi insisti si nu vrei sa ma asculti
si citesti
afla ca nu trebuia s-o faci pentru ca
nu aveam de gind
sa scriu nimic
acum insa trebuie sa scriu ceva pentru tine
asa cum esti
Daca ai ajuns cu cititul pina aici
iarta-ma Nu mai scriu in afara de rima
nici o silaba

Nici!

In poezie adeseori se sacrifica ideea pentru rima, in viata inima pentru situatii sociale.

In poezie adeseori se sacrifica ideea pentru rima, in viata inima pentru situatii sociale.

Poemul de dragoste pentru fiecare dintre noi

Ca o straina esti, ratacind pe propriul tau drum.
lumea este acum citește mai mult

Poemul de dragoste pentru fiecare dintre noi

Ca o straina esti, ratacind pe propriul tau drum.
lumea este acum o fereastra catre intuneric. lumina,
cat ar fi ea de indepartata, este tot in tine,
adu-o la geam si deschide fereastra, sa pot sa-ti vad ochii!
i-am privit de atatea ori de aproape...

numai asa vei putea sa vezi in lumina lumea
si toti oamenii care stau la geamuri. ochi in ochi, la geamuri...
cu bine! mai mult nu iti scriu, este de ajuns.
pana la urma, ne vom putea privi, asa cred.
si daca vor fi niste zambete si niste ochi plecati,
poti sa consideri ca lumea imi atarna de conturul gurii
si ca ochii mei au inceput sa nu mai poata sprijini
privirea lui Dumnezeu.

lumea imi atarna de conturul gurii, obligandu-ma sa zambesc.
of, ce lume grea! ...
e si ea om

...Poezia e fringhia
pe care urci la cerul (albastru, fireste! )
pe care cobori in oceanul
tot albastru, fireste!
sa citește mai mult

...Poezia e fringhia
pe care urci la cerul (albastru, fireste! )
pe care cobori in oceanul
tot albastru, fireste!
sa prinzi pestisorul vrajit
(te-ai multumi cu orice peste…)
fringhia cu care
iti infasori gitul slabanog
de poet chinuit –
in loc de colier/
in loc de zgarda/
in loc de guler de blana.

Mi-e rusine sa-ti dedic un poem, trandafirii m-ar zgiria,
brazii m-ar injunghia.
Cit de mult le-am jurat eu iubire si citește mai mult

Mi-e rusine sa-ti dedic un poem, trandafirii m-ar zgiria,
brazii m-ar injunghia.
Cit de mult le-am jurat eu iubire si singele meu niciodata nu a reusit sa devina clorofila, ah, aceasta tandrete risipita prin cusatura buzunarelor, data firimituri la porumbei s-o ciuguleasca in timpul vizitei la prinz, linga pervazul ferestrei.
Nu traiesc, zburatoareo, ii spun, du-ma la maimarele tau
pe care eu il numesc Francisc al gagautilor, spune, ca o rodie a plesnit de necaz si a varsat semintele pe cimpuri. Si curge singe!

Sa pot privi inapoi

Arunc privirea peste umar,

viata imi pare ca merge inapoi.
Unde sunt in lumea citește mai mult

Sa pot privi inapoi

Arunc privirea peste umar,

viata imi pare ca merge inapoi.
Unde sunt in lumea aceasta?

Ceata cade in cortine grele.
Descifrez un nume pe-o cruce stinghera,
poate-am murit fara sa stiu,
Moartea se poate-nvata?

Cad in genunchi si ma lovesc de pietre.

Spune-mi, Doamne,
ca mi-ai dat un rost de implinit:
sa privesc inapoi.