S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Nimeni n-a interpretat definitiv o mare poezie, oricat de clara in aparenta. Aforisme si reflexii
Nimeni n-a interpretat definitiv o mare poezie, oricat de clara in aparenta. Aforisme si reflexii
Viata inlocuita cu altceva. Morminte calde pe cer. Ingerul meu pazitor ma pedepseste cu fier. O mana intinsa de tine citește mai mult
Viata inlocuita cu altceva. Morminte calde pe cer. Ingerul meu pazitor ma pedepseste cu fier. O mana intinsa de tine starneste adieri de cantalup. Dragostea noastra sub cheie de jder si de lup.
Pestera:
Ascundem cate-o taina fiecare
Si-o-nfasuram cu grija in regrete
Ca pe o pluta dornica de soare
In incaperi citește mai mult
Pestera:
Ascundem cate-o taina fiecare
Si-o-nfasuram cu grija in regrete
Ca pe o pluta dornica de soare
In incaperi cu usile secrete.
Si credem ca a noastra-i cea mai grava,
Dar o-gropam mereu tot mai profund
Iar sufletul patruns de-a ei otrava
Se ofileste, zilnic murind.
Se tulbura si visele si dorul
De lucru, de viata si iubire
Esti pestera inchisa unde zborul
Si-ncearca liliecii in nestire.
Cu lacate de-otel e zavorit
Veninul ce o clipa nu-ti da pace
De tine insuti esti cumplit urat
Si-un gest final esti hotarat a face.
Opreste-te! Nu singur vei decide.
Priveste peste arbori, peste munti;
Si floarea pe prapastii se deschide
Si lupul singuratic bea la nunti.
...e patima transformata in boala pe parcurs, boala incurabila, ceea ce inseamna pentru noi poezia, nu numai ca ne aduna, citește mai mult
...e patima transformata in boala pe parcurs, boala incurabila, ceea ce inseamna pentru noi poezia, nu numai ca ne aduna, dar si ne alunga in acelasi timp pe toate meridianele, fiindca aceste popasuri ale mele, unele de durata, ca sa amintesc doar un singur popas, de fapt cel mai lung, de 30 de ani in Rusia, tot sunt legate popasurile de poezii, si nu numai, de creatie.
Ritm
Tacerea are acelasi ritm,
oamenii merg vorbind la telefon
atunci cand sunt singuri
si cand ochii li se citește mai mult
Ritm
Tacerea are acelasi ritm,
oamenii merg vorbind la telefon
atunci cand sunt singuri
si cand ochii li se plimba in ritmul
in care se intuneca pe pamant
inainte de ploaie.
Trecerea lasa urme din ce mai adanci
ca si palmele peste picioarele ce se insiruie
in ritmul muzicii pe care doar masinile
o fac prin zi.
Trecerea are acelasi ritm,
nimic mai curat decat rasul femeilor
inainte de ploaie.
Oricare femeie care venea in camera lui Fra, habar n-avea ce-o asteapta.
Fra era un tinar de buna credinta, hranit citește mai mult
Oricare femeie care venea in camera lui Fra, habar n-avea ce-o asteapta.
Fra era un tinar de buna credinta, hranit cu spuza notelor
si cu oftatul diejilor si bemolilor, traise in luxul imaginatiei,
slujea timpul foarte precis si cu mult simt gospodaresc,
iar la rindul sau, timpul trecea razant pe linga obrazul lui,
neatingindu-l, doar lasindu-i in urma un tremur de aer rece,
asemanator unei mingii, care te paseaza in goana,
Cite-o blonda, cite-o bruna il mai vizita din cind in cind
fara nici un motiv, care ascundea totusi in coaja lui
ridicolul propriei sale conditii.
Frumusetea lui Fra emana efluvii magnetice,
privirile de cameleon verzi, cu irizatii de pastrav le ademena pe femei
intr-un cerc atit de etans, incit,
daca ar fi dorit apoi sa se sustraga, nu s-ar fi putut comite,
nici o concesie, neexistind nici o fisura.
Ele veneau pe rind, el le conducea condescendent, tinindu-le trena
cu grija intr-o mina, sa nu-i mature cele saizeci si patru de scari, spre mansarda paralelipipedica, semanind mai degraba cu un buncar
decit cu o locuinta.
Toate ramineau surprinse, cind deschizind usa vedeau acolo,
asteptindu-le o statuie cutremurator de frumoasa,
care sta intr-un colt,
intr-un spatiu de pedeapsa. Linistea din jurul ei
era atit de perfect armonizata, ca moleculele de untdelemn, formind o plasma translucida, suav galbuie.
Am vrut sa comunic ceea ce am vazut,pentru ca si altii sa vada ce am vazut eu.
Am vrut sa comunic ceea ce am vazut,pentru ca si altii sa vada ce am vazut eu.
Am plecat
Am plecat fara de cainta
Si m-am dus fara de dor,
Ca sa uit a ta fiinta,
citește mai mult
Am plecat
Am plecat fara de cainta
Si m-am dus fara de dor,
Ca sa uit a ta fiinta,
Ca sa uit al tau amor.
Si plecand m-am dus in lume
Numa-n voia intamplarii,
Nici cu gand de zile bune,
Nici cu jalea-nstrainarii.
De-am mers mult pe-acea carare
Nu mai stiu de-atata chin
Caci cu dor si disperare
Indarat la tine vin.
Omenirea se duce de rapa, norocul nostru ca mai exista poetii.
Omenirea se duce de rapa, norocul nostru ca mai exista poetii.