Dorul
Adesea existau si clipe
cand muntele curgea in soare,
cand gura tremura sub fluier
precum sub roua cea dintai o floare
de pe fundul inimii pastorului
porneau prin ceata destramata nave
plutind mult mai departe-ntr-un cer presupus
incat soarele insusi departandu-se parea
lana de aur a unei oi bolnave.
ca o aruncare in gol, de brate subtiri,
la nevazutul foc mistuitor si dulce -
astfel prin pastor curgea un mumte,
astfel pastorul era varful muntelui
din care steaua cu aripi smulge
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
nimic de inteles:
Deschiza cartea
terci cu sufletul peste
pergamentul vechi
o lumina palida curge
apoi brusc
o sulita citește mai mult
nimic de inteles:
Deschiza cartea
terci cu sufletul peste
pergamentul vechi
o lumina palida curge
apoi brusc
o sulita inveninata cade
razboaie singeroase
lesuri
tot mai adinc sfirtecate
tot mai dese
pina se fac stive
pina incepe duhoarea sa exalte
si tulburat duhul pleaca.
Un tipat de pasare
aminteste ca nimic nu e de inteles
nici macar graiul nevinovat
al pasarilor
Dar viata
Dar moartea?
Dar acest poem?
Imi salut ingerul in fiecare zi
imi salut ingerul in fiecare zi
buna dimineata domnule inger ii spun el citește mai mult
Imi salut ingerul in fiecare zi
imi salut ingerul in fiecare zi
buna dimineata domnule inger ii spun el nu-mi raspunde
intotdeauna fac doua cafele una ramane de obicei
neatinsa
il intreb de una de alta in general ma intereseaza
viitorul apropiat
uneori aud o tuse, un sughit,
o soapta peste umarul stang...
degeaba trag cu urechea, vorbeste pe o limba
neinteleasa de mine
sau poate eu o ascult
intr-o cheie gresita
si nici dictionare de limba ingereasca
nu am gasit nicaieri.
Imbratisarea marii
Langa tarmul cu straluciri de bal,
Tu, mireasa a ultimului val,
Zeitate albastra,
Marea e stapana noastra
citește mai mult
Imbratisarea marii
Langa tarmul cu straluciri de bal,
Tu, mireasa a ultimului val,
Zeitate albastra,
Marea e stapana noastra
Si iubirea, surasul ei final.
Poate marea, iubind la tarm un far,
Å¢i-a dat viata din valul de clestar…
Poate te-a imaginat
Pe-o corabie uitat
Cel mai pasnic marinar.
Mai ramai, nu pleca,
Sa-ti sarut, iubita mea,
Valul care-a plans pe glezna ta.
Sa visam pana-n zori
Ca suntem nemuritori
Pe-o corabie de flori, de flori…
Langa marea ce-mpaca despartiri,
Ninsi de sarea atator amintiri,
Suntem nunta de fluturi
Pentru-a nu strivi saruturi
Pe nisipul trecutelor iubiri.
Valul marii, sub zari de catifea
Cu iubire ne va imbratisa
Si vom fi numai priviri
Semanand atator miri
Care s-au iubit candva.
Lacrimile cad in sufletul meu asa cum ploaia cade peste oras.
Lacrimile cad in sufletul meu asa cum ploaia cade peste oras.
EREZIA REPETABILĂ A POSTERITĂŢII
Vai numai singurătate te poate face mai puternic
În zori toate stelele se întorc în ograda citește mai mult
EREZIA REPETABILĂ A POSTERITĂŢII
Vai numai singurătate te poate face mai puternic
În zori toate stelele se întorc în ograda poetului una câte una
Lumina însă rămâne la o distanţă apreciabilă cu sufletul liber
Totuşi ar fi mai bine să verificaţi la prima oră
După aceea ochelarii aparenţei îşi încep travaliul cotidian
Iar cine se scoală dis-de-dimineaţă
Ajunge primul în ultimul cer
Nu mai insistaţi
Dumnezeu e pretutindeni
Unde omul nu şi-a pus piciorul infinit
EREZII DE-O CLIPĂ
Graul a-ncoltit in araturile
de asta toamna
Painea e pe masa dulce
Vacile pe campul verde
Casa mea din marginea citește mai mult
Graul a-ncoltit in araturile
de asta toamna
Painea e pe masa dulce
Vacile pe campul verde
Casa mea din marginea padurii
Cand soarele-si desarta umbra prafuita
Atingand cu mintea mea piciorul
alb al fiintei tale ochii sunt
nedeslusiti pe zare
Se intinde cainele dorintei la picioare
si ma roaga
Cantec biruitor pe vale
Binefacerea racorii umple campul
cu-acest verde trecator.
Poezia aceasta stea polara a iubirii
Poezia aceasta stea polara a iubirii
Condeiul meu visa-n cerneala Ca-noata-n cer purtat de versuri Gingase aripi de petala Craiese ce adie-n mersuri
Condeiul meu visa-n cerneala Ca-noata-n cer purtat de versuri Gingase aripi de petala Craiese ce adie-n mersuri
Femeia
Rupe sangele de pe trup, fiara!
Si murea frumos baiatul
Si dansa frumos femeia.
Aproape ca durea padurea citește mai mult
Femeia
Rupe sangele de pe trup, fiara!
Si murea frumos baiatul
Si dansa frumos femeia.
Aproape ca durea padurea de vulpi,
Adaposteam un animal trist in mine,
Ranisem albul cu un strigat -
Aproape ca durea padurea de vulpi.
Vin de la vanatoarea trupului trecut.
Un cutit rade dracesc in sange.
- Rupe sangele de pe trup, fiara!
Stiu, acum zapada ne-ar putea omori.
M-ar putea omori aceasta zapada iesita din minti.
Stiu, e usor sa fii ucigas
Cand stelele iti umbla prin creier, cuminti.
