S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Destindere
Sub paltinii padurii ca-n stresini de sub cer
Unde si soarele patrunde tors de miezuri
Iar frunzele-n culoare citește mai mult
Destindere
Sub paltinii padurii ca-n stresini de sub cer
Unde si soarele patrunde tors de miezuri
Iar frunzele-n culoare se impletesc cu viezuri
Si flori pline de taina iertare parca-si cer
Ca mai pastreaza-n ele acele sacre crezuri...
M-as mai intinde iara, m-as regasi-nc-o data
Sa duc si sub tarina vazduhul preacurat
Cand paltinii din pleoape a rugaciune bat
- Natura-ntreaga-si simte fiinta vinovata!
In poezie adeseori se sacrifica ideea pentru rima, in viata inima pentru situatii sociale.
In poezie adeseori se sacrifica ideea pentru rima, in viata inima pentru situatii sociale.
Poetii imaturi imita; cei maturi fura.
Poetii imaturi imita; cei maturi fura.
Fiecare poem este o biserica in care se-nchina copiii mei nenascuti.
Fiecare poem este o biserica in care se-nchina copiii mei nenascuti.
Cum m-am intins de-a lungul unui poem si dorm
pana cand se rupe in mine aerul in greutati mici si citește mai mult
Cum m-am intins de-a lungul unui poem si dorm
pana cand se rupe in mine aerul in greutati mici si vii
stiu cum arata litera pe dinauntru are pumnii stransi
gata sa se lase in voia inimii
nu mor
eu curg din mine toata in interiorul mainilor
inima cu poezia-n gura gata sa se indragosteasca
papusi dichisite la coltul strazii stau de vanzare
fata are talia poeziei
baiatul se saruta cu talia ei
ma invelesc numai in gura cuvantului si sunt altfel
carnea mea dintr-o parte pare o litera
care-mi vrea tot trupul.
Pentru ca iti place totul si totusi nimic
si tu n-aveai voie sa zimbesti caci parul ti-ar fi atins citește mai mult
Pentru ca iti place totul si totusi nimic
si tu n-aveai voie sa zimbesti caci parul ti-ar fi atins stelele
mainile ti-ar fi ajuns mai lungi mai lungi decat cablurile de la metrou
in ranile mele aveai un loc cu totul special te tineam suspendata intinsa pe
peretii captusiti cu postere
fara vreun motiv anume si tu nu strigai niciodata dupa ajutor
imi priveai limfa crescand mai repede ca un fluviu din ochi si din gene
podele de sange inchegat peste noi ca o plaja fara spectatori sau nisip
eu imi desenam in fiecare zi o alta camera ma dezlegam de penele tale albastre
ca sa pot sa respir dar tu reveneai de fiecare data in visele mele
te pastram acolo inchisa in poemele mele triste stransa ermetic intre palme
si te priveam alergandu-mi printre fiecare neuron
cu atata viteza incat nu te prindeam niciodata din urma
in mintea ta era o ceata de un verde inchis retezat din toate obsesiile noastre
din pielea noastra tremurand la cea mai mica atingere straina
as fi vrut.
Exista o poezie a lucrurilor care plac, fara sa ne spuna nimic.
Exista o poezie a lucrurilor care plac, fara sa ne spuna nimic.
Sunt iubrea saraca
tu esti omul...tu esti
cel ce vine si pleaca
cel ce sta la feresti
nu mi-e frica citește mai mult
Sunt iubrea saraca
tu esti omul...tu esti
cel ce vine si pleaca
cel ce sta la feresti
nu mi-e frica de tine
eu sunt mortul de ieri
intelept e oricine
chiar de-a fost nicaieri
sunt cu visul pe frunte
viata mea nu mi-o stiu
sunt batran ca un munte
eu sunt tot ce-i tarziu
spune-mi, omul esti, care
cel ce umbla intruna
frate bun din nascare
cu pamantul si luna.
Daca ma iubesti
Daca ma iubesti,
prin vraji de dor,
voi transforma toate stelele cerului
in lacrimi de bucurie
citește mai mult
Daca ma iubesti
Daca ma iubesti,
prin vraji de dor,
voi transforma toate stelele cerului
in lacrimi de bucurie
si-n sarutari nebune.
Daca ma urasti,
voi transforma toate urile tale
in bumeranguri de foc
care-ti vor arde inima
cu toate stelele vrajite de dor.