S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
In primul rand poezia ramane ceea ce-a fost dintotdeuna - defularea personala a unei trairi la nivel existential. Deprimismul artistic, citește mai mult
In primul rand poezia ramane ceea ce-a fost dintotdeuna - defularea personala a unei trairi la nivel existential. Deprimismul artistic, adica starea despre care unii care scriu texte nici macar n-au auzit, ce sa mai spun de simtit. Fara suferinta artistica poezia nu exista, fara traire un poem nu poate respira. Abia apoi se transforma la nivel de receptare intr-un mai mult sau mai putin instrument afectiv, care-si gaseste cel putin o forma de autentic.
Ochiul pasarii Ochiul pasarii inca viu in gura felinei ma urmareste zile si nopti. O clipa i-am prins scinteia vietii citește mai mult
Ochiul pasarii Ochiul pasarii inca viu in gura felinei ma urmareste zile si nopti. O clipa i-am prins scinteia vietii pilpiind infiorat - era divina.
Pestera
intr-o zi am intrat eu insami in pestera trupului meu
stinghera si cu parul zbirlit pe cap de citește mai mult
Pestera
intr-o zi am intrat eu insami in pestera trupului meu
stinghera si cu parul zbirlit pe cap de spaima
mai intii am pasit prin desert
leii dormeau rezemati unii de altii ca niste catedrale
spinarile lor erau aurore boreale
cascade niagara de nisip astupau gurile si toti ochii
doar oamenii desertului stiau ca zapada-i fierbinte si moale
in pestera trupului meu se afla un eremit al nisipurilor
mort neputrezit cu miinile impreunate pe piept
si cu fata intoarsa spre rasarit
l-am atins si pulberea mi-a intrat in nari ca urma lasata de foc
leii nu-l devorasera
nici vulturii nu-i curatasera oasele
nici serpii nu-l incolacisera
nimeni nu voia sa manince din mortul acela care nu mirosea a nimic
el statea ca un fetus batrin
il priveam si un glas de femeie nebuna zvonea in mine strigind
cine te-a nascut intre leii uitati ai lui dumnezeu
cine te-a auzit cum sfredelesti in pustiu
cine a simtit cum arzi ca o torta intoarsa pe dos
aspru calugar de diamant
barba ta creste desi ajunsa-i la talpi
barba ta-i asternutul meu pentru vremea cit voi sta inchisa aici
iar daca nu voi iesi niciodata afara
barba ta-i chiar rochia mea de nunta moarte si domnisoara.
Tăcere cu efect retro
Mă plimb cu paşii grei de Iorga
o Doamne în ce veac am scris
tăcerea-şi citește mai mult
Tăcere cu efect retro
Mă plimb cu paşii grei de Iorga
o Doamne în ce veac am scris
tăcerea-şi acordează orga
şi mă trezesc din nou în vis
O Doamne în ce veac am scris
pe trepte de solar liceu
de cartea-mi părea paradis
iar Eminescu Dumnezeu
Pe trepte de solar liceu
tăcerea-şi acordează orga
şi-n amintire iată eu
mă plimb cu paşii grei de Iorga
Pentru un veac sau o poate un mileniu
împărtăşind tăcerea altui geniu
Costel Zăgan, Cezeisme,2008
Alb-roz copacii. Fals Gauguin.
Aceleasi strazi. Si apele pavate.
Cumpar doi trandafiri
si intru in cetate.
Sub lovituri de ceas
citește mai mult
Alb-roz copacii. Fals Gauguin.
Aceleasi strazi. Si apele pavate.
Cumpar doi trandafiri
si intru in cetate.
Sub lovituri de ceas
strimb aplecata in cer ca un dolmen
sub lacat intre raiuri si iaduri aminate.
Alb-roz coapcii
in clopote de iarba si de somn.
Sub lovituri de ceas din turnuri vii
pierdut
paradis acest drum
ce ma abate...
Si restul
doar singuratate.
EREZIA REPETABILĂ A POSTERITĂŢII
Vai numai singurătate te poate face mai puternic
În zori toate stelele se întorc în ograda citește mai mult
EREZIA REPETABILĂ A POSTERITĂŢII
Vai numai singurătate te poate face mai puternic
În zori toate stelele se întorc în ograda poetului una câte una
Lumina însă rămâne la o distanţă apreciabilă cu sufletul liber
Totuşi ar fi mai bine să verificaţi la prima oră
După aceea ochelarii aparenţei îşi încep travaliul cotidian
Iar cine se scoală dis-de-dimineaţă
Ajunge primul în ultimul cer
Nu mai insistaţi
Dumnezeu e pretutindeni
Unde omul nu şi-a pus piciorul infinit
EREZII DE-O CLIPĂ
Absintheria din orasul vechi
Sunt aici cu toate gandurile mele
Si coastele pe dos nici eu nu stiu cum
citește mai mult
Absintheria din orasul vechi
Sunt aici cu toate gandurile mele
Si coastele pe dos nici eu nu stiu cum
De am ratacit atatea nopti fara nume fara aer
Zgomotele se aud atat de puternic in spatele peretilor
Si nu pot dormi - iubirea e cea mai hatra panza - din nou acelasi gust de absint .
Poetul steaua ce se aproprie de moarte si tocmai aceasta ireversibila viitoare cufundare in neant ii deschide ochii catre miresmele citește mai mult
Poetul steaua ce se aproprie de moarte si tocmai aceasta ireversibila viitoare cufundare in neant ii deschide ochii catre miresmele universului, in ultima clipa gaseste taine ce pot fi revelate in metafore.
Labirint in doi: Dragostea-i indelung rabdatoare doar o viata ne pune la-ncercare Distihuri rebele
Labirint in doi: Dragostea-i indelung rabdatoare doar o viata ne pune la-ncercare Distihuri rebele