Penitenta de-o viata
Ingenunchez in poezia aceasta
ca intr-un sanctuar
cu relicve de ingeri.
Pe buza candelei infloreste
un strop din sangele Domnului.
Ma incrancenez sa extrag cuvintele
insinuate in carnea ei sidefie.
Invat perpetuu, dar niciodata
nu stiu sa-i vindec
ranile facute de silabe.
Ma dor genunchii de penitenta
la care ma supune
de-o viata.
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Cand mai credeam
Demult, cand mai credeam ca n-am sa mor,
Ca tot ce naste vesnic vietuieste,
Am ras citește mai mult
Cand mai credeam
Demult, cand mai credeam ca n-am sa mor,
Ca tot ce naste vesnic vietuieste,
Am ras de oamenii batrani prosteste
Dispretuind melancolia lor.
Mi se parea ca sunt nemuritor,
Ca n-o sa ma atinga niciodata
Timpul cu bisturiul sau de vata
Abia simtit, insa necrutator.
Ce panica tarzie ma cuprinde
Noaptea cand sunt apatic si fragil
Si-mi pun in fata poza de copil
Care ma inspaimanta si ma minte.
In ceas de taina si de renuntare
Viata mea e pulbere si scrum
Sa ma primeasca nu am nicio zare
Sa ma intorc, nu mai exista drum…
Poezia este un limbaj redus la esentele lui.
Poezia este un limbaj redus la esentele lui.
Ajuta-ma noapte!
Ajuta-ma noapte
sa-mi inchid ochii
peste anul acesta
Odihneste-mi talpile
de bubele drumului
Si-ngaduie visului meu
sa citește mai mult
Ajuta-ma noapte!
Ajuta-ma noapte
sa-mi inchid ochii
peste anul acesta
Odihneste-mi talpile
de bubele drumului
Si-ngaduie visului meu
sa intre in piatra
ca o vipera oarba.
Harazeste-mi apoi piatra aceea
drept dulce povara
Am desteptat in inimi cu lira-mi bunatatea, De aceea de popoare mult timp voi fi iubit.
Am desteptat in inimi cu lira-mi bunatatea, De aceea de popoare mult timp voi fi iubit.
Haiku
O vijelie -
papadia a ramas
doar amintire
In balconul meu -
greierele nu stie
ca ninge citește mai mult
Haiku
O vijelie -
papadia a ramas
doar amintire
In balconul meu -
greierele nu stie
ca ninge de ieri
Canta cu fala
pe cotetu-nzapezit -
cocosul negru
Zapada-n barca
de la malul lacului -
deasupra-i corbul
Ecou de clopot
noaptea la biserica -
trasnet in lunca
Seara de toamna -
in lumina ferestrei
gradina in dungi
Ninge cu fulgi mari -
in lung si-n latul luncii
nici tipenie.
Ceea ce nu ma ucide ma face mai poet.
Ceea ce nu ma ucide ma face mai poet.
Flamand si gol, far-adapost, Mi-ai pus pe umeri cat ai vrut,
Flamand si gol, far-adapost, Mi-ai pus pe umeri cat ai vrut,
Am vrut sa comunic ceea ce am vazut,pentru ca si altii sa vada ce am vazut eu.
Am vrut sa comunic ceea ce am vazut,pentru ca si altii sa vada ce am vazut eu.
Poezia s-a nascut in noaptea in care omul a inceput sa contemple luna, constient ca nu e comestibila.
Poezia s-a nascut in noaptea in care omul a inceput sa contemple luna, constient ca nu e comestibila.
