As vrea...
As vrea...
Sa ne lasam iarasi ucisi monoton
De sagetile aruncate de Cupidon.
As vrea...
O picatura de ploaie parfumata
Sa spele trecutul negru, tot ce a fost odata.
As vrea...
Ca inima ta sa fie o coala alba de hartie
Sa-mi scriu numele pe ea pentru vesnicie.
As vrea...
Ca inima ta sa fie o stea cazatoare
Sa devina a mea si sa ia forma lunii impare
As vrea...
Ca iubirea noastra sa fie nepasarea
La fel cum e marea cu sarea.
As vrea.
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii,
siluetele lor subtiate prin care poti infige o lama
fara sa curga sange,
castelele citește mai mult
Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii,
siluetele lor subtiate prin care poti infige o lama
fara sa curga sange,
castelele pe-o rana prinse in plase de paianjen celeste
si muzeele adapostite in castele dezlipite din poveste
si lipite ca niste abtibilduri pe zambete,
pe flash-urile turistilor, pe zarva pasilor pierduti pe dalele roase,
miros de petrosin si analcid, de amoniac din latrinele
miilor de vizitatori care inabusa intrarile si ingrasa oglinzile
cu zigzagul lor de plastilina, printre atipirile oamenilor de ordine,
printre tufisurile plutind pe volute baroce si cristalul trompetelor,
in alcovurile violei da gamba.
Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii. Ma pierd prin campii si pe dealuri,
ma afund in ceata erei eroice, printre steme pentru totdeauna apuse
rupte din trupul infrigurat de puritate.
Figuri de crai se pierd peste coamele orizontului,
se duc si imi apar mai rascolitor in vis,
in tristetea ingrosata ca vinul vechi in ochii deschisi,
indelung sangerandu-mi in creier.
Indelung
Am plecat
Am plecat fara de cainta
Si m-am dus fara de dor,
Ca sa uit a ta fiinta,
citește mai mult
Am plecat
Am plecat fara de cainta
Si m-am dus fara de dor,
Ca sa uit a ta fiinta,
Ca sa uit al tau amor.
Si plecand m-am dus in lume
Numa-n voia intamplarii,
Nici cu gand de zile bune,
Nici cu jalea-nstrainarii.
De-am mers mult pe-acea carare
Nu mai stiu de-atata chin
Caci cu dor si disperare
Indarat la tine vin.
Timp in delir
Azur inchis in vasul gros de lut
O, suflete, iluzie fragila,
Cum mai induri conditia umila
citește mai mult
Timp in delir
Azur inchis in vasul gros de lut
O, suflete, iluzie fragila,
Cum mai induri conditia umila
A carnii oarbe ce n-a cunoscut
Decat tarasul flasc ca de reptila
Al tr upului datornic si vandut
Perfidei morti ce zilnic vrea tribut
Si care-abia ma-ngaduie, din mila,
Ca pe un vier me imbatat de-o raza
Urcand la cer pe un tais de brici;
Tu, cumpana, ai si trecut de-amiaza,
Tu, mana mea, cat vei mai sta pe-aici
Pe unde timpu-n lucruri delireaza
Si nici nu stiu de-i joi sau vineri, nici!
A fi poet e mai mult o conditie decat o profesie.
A fi poet e mai mult o conditie decat o profesie.
La radacina inversunarilor poetice se afla deseori o femeie rezistenta la frumos.
La radacina inversunarilor poetice se afla deseori o femeie rezistenta la frumos.
In inima inimii voastre e suflarea,
in suflarea suflarii voastre e dorul,
in dorul dorului vostru e lumina,
in lumina citește mai mult
In inima inimii voastre e suflarea,
in suflarea suflarii voastre e dorul,
in dorul dorului vostru e lumina,
in lumina luminii voastre este adevarul,
in adevarul adevarului vostru
sunt izvoarele Dreptatii si Iubirii Mele spre voi.
Fericiti cei flamanzi si insetati de Dreptate
ca aceia se vor satura nesaturandu-se
Dreptatea si Iubirea sunt cele doua aripi ale Pasarii Sfinte
Care zboara inima inimii voastre in suflare,
suflarea suflarii voastre in dor,
dorul dorului vostru in lumina,
lumina luminii voastre in taina izvoarelor de Munte.
Poarta a patra a muntelui
Tunet, primavara
Tunet, primavara, ploi cu acid -
in oul lumii se misca un spirit lucid.
Legata la detectorul citește mai mult
Tunet, primavara
Tunet, primavara, ploi cu acid -
in oul lumii se misca un spirit lucid.
Legata la detectorul de minciuni am uitat:
Embrionul de diamant necopt l-am purtat?
Am mintit crezand ca-n noapte e miez,
ca osul contine migdala, diez.
Ca pasarea galben-rosie, fara lira,
danseaza si canta, dar nu respira.
Ca am fost jumatate om, jumatate opt, un optaur.
Dar nu am mintit imbrcand Lana de Aur.
Cui ii pasa de toate astea, imi ceri:
Lasa-l pe ieri, pune mana pe Voltaire.
Tunet, primavara, Volt ieri, Volt azi, Volt iezi…
Uite cum din nou te electrizezi.
Sunt versuri care te fac sa regreti albul imaculat al hartiei.
Sunt versuri care te fac sa regreti albul imaculat al hartiei.
Tei infloriti Ma simt iluminat pina-n ultima singuratate sint sfint de toata floarea de pe pamint Poezii, 1979
Tei infloriti Ma simt iluminat pina-n ultima singuratate sint sfint de toata floarea de pe pamint Poezii, 1979
