S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Chiar daca mi se spune in oracol
Ca nu mai am ce darui, n-ascult;
Mai pot sa dau o seara citește mai mult
Chiar daca mi se spune in oracol
Ca nu mai am ce darui, n-ascult;
Mai pot sa dau o seara de spectacol
In cinstea unei lacrimi de demult.
Chiar de s-au dus pe rapa toti argintii,
Si viile sub brume putrezesc,
Mai pot sa dau din pivnitele mintii
Cate un cantec si un vin domnesc.
Chiar daca s-a rarit lumina toata
Si de petreceri nu mai am habar,
Mai canta-n crasma inimii o fata,
Si pot sa va mai dau cate-un pahar.
Chiar daca
Am crescut in acest oras, poezia mea s-a nascut intre deal si rau, si-a luat vocea de la ploaie, si citește mai mult
Am crescut in acest oras, poezia mea s-a nascut intre deal si rau, si-a luat vocea de la ploaie, si asemeni lemnului care s-a identificat profund cu padurea.
Poezia e o rasfrangere numai a tot ce e vesnic, a tot ce e oarecum dumnezeiesc si nematerial in noi, citește mai mult
Poezia e o rasfrangere numai a tot ce e vesnic, a tot ce e oarecum dumnezeiesc si nematerial in noi, a sentimentelor desconcretizate.
Poetul e omul care se catara pe o scara la stele, in timp ce canta la vioara.
Poetul e omul care se catara pe o scara la stele, in timp ce canta la vioara.
Sufletul in carte l-am inchis.
Sa fii cu grija, oricand sa n-o desfaci.
Tot ce e aici cu dragoste scris
citește mai mult
Sufletul in carte l-am inchis.
Sa fii cu grija, oricand sa n-o desfaci.
Tot ce e aici cu dragoste scris
Te va face sa plangi si sa taci.
Adu-ti aminte ca fierbintile cuvinte
Intr-un buchet de litere le-am impletit.
Si daca ai terminat cartea care nu te minte,
Sa stii ca din filele ei viata mea ai cetit.
Vin fluturii mama! Coboara
cu aripile lor de ceata ursuza
drept in izvoare, secandu-le.
Nu le auzi fosnetul hohotitor
citește mai mult
Vin fluturii mama! Coboara
cu aripile lor de ceata ursuza
drept in izvoare, secandu-le.
Nu le auzi fosnetul hohotitor
cum navaleste-n vazduh?
Nu le auzi strigatul
cotropit de-ntuneric?
Cad ca topoarele cu muchii grele,
retezand firul de iarba
sclipitor cum e luna.
Un poem nu este terminat niciodata, doar abandonat.
Un poem nu este terminat niciodata, doar abandonat.
Alb-roz copacii. Fals Gauguin.
Aceleasi strazi. Si apele pavate.
Cumpar doi trandafiri
si intru in cetate.
Sub lovituri de ceas
citește mai mult
Alb-roz copacii. Fals Gauguin.
Aceleasi strazi. Si apele pavate.
Cumpar doi trandafiri
si intru in cetate.
Sub lovituri de ceas
strimb aplecata in cer ca un dolmen
sub lacat intre raiuri si iaduri aminate.
Alb-roz coapcii
in clopote de iarba si de somn.
Sub lovituri de ceas din turnuri vii
pierdut
paradis acest drum
ce ma abate...
Si restul
doar singuratate.
Afara ploua ma dezgroapa
la vara voi striga si eu
traiasca ploaia
nevinovat ca o strada in ploaie
ca citește mai mult
Afara ploua ma dezgroapa
la vara voi striga si eu
traiasca ploaia
nevinovat ca o strada in ploaie
ca strada aceasta pe care acum
o femeie traverseaza cu pantofii in mana
in usile strazii toti bat
cu bocancii cu potcoavele
numai tu necunoscuto
mangai cu picioarele goale
pietrele
din usile strazii
la vara voi striga si eu
traiasca ploaia!
Ca o strada in ploaie
