S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Fericiti cei saraci cu fericirea
Poftim
cine-si asuma
riscul de-a fi trist
acum
cand
toamna pare singura sansa
ala citește mai mult
Fericiti cei saraci cu fericirea
Poftim
cine-si asuma
riscul de-a fi trist
acum
cand
toamna pare singura sansa
ala eu ala eu ala eu
De exemplu
tu
cel ca un mar inflorit
CE TRISTETE NE PROPUI
PENTRU ASTĂZI
Circuitul tacerii Tacerea zburda pe hartie cuvintele sunt niste lupi tacerea va muri si-o stie dar canta cum s-o intrerupi citește mai mult
Circuitul tacerii Tacerea zburda pe hartie cuvintele sunt niste lupi tacerea va muri si-o stie dar canta cum s-o intrerupi Ode gingase
Sufletul in carte l-am inchis.
Sa fii cu grija, oricand sa n-o desfaci.
Tot ce e aici cu dragoste scris
citește mai mult
Sufletul in carte l-am inchis.
Sa fii cu grija, oricand sa n-o desfaci.
Tot ce e aici cu dragoste scris
Te va face sa plangi si sa taci.
Adu-ti aminte ca fierbintile cuvinte
Intr-un buchet de litere le-am impletit.
Si daca ai terminat cartea care nu te minte,
Sa stii ca din filele ei viata mea ai cetit.
In fata zidului Dulce ca mierea e glontul partidului Universuri paralele
In fata zidului Dulce ca mierea e glontul partidului Universuri paralele
Nu credeam sa invat...
Fara frumusetea ta, frumusetea lumii e scrum si cenusa,
Fara bratele tale, bratul oricui citește mai mult
Nu credeam sa invat...
Fara frumusetea ta, frumusetea lumii e scrum si cenusa,
Fara bratele tale, bratul oricui e pentru mine lat de spanzuratoare.
Traiesc numai ca sa masor, in fiece clipa, neindurarea mortii.
Fara ochii tai, ochii mei nu vad decit intuneric,
Nimic nu mai are glas, stinsa e orice lumina.
Ce grea e moartea intr-un univers care el insusi moare.
Fara numele tau, numele meu numeste neantul,
Vanat urca din adanc valul marii, urlandu-si disperarea.
Fara frumusetea ta, frumusetea lumii e scrum si cenusa.
Gradinita Catavencu Domnilor omul de mic invata cum sa se prosteasca-n viata Distihuri rebele
Gradinita Catavencu Domnilor omul de mic invata cum sa se prosteasca-n viata Distihuri rebele
In inima inimii voastre e suflarea,
in suflarea suflarii voastre e dorul,
in dorul dorului vostru e lumina,
in lumina citește mai mult
In inima inimii voastre e suflarea,
in suflarea suflarii voastre e dorul,
in dorul dorului vostru e lumina,
in lumina luminii voastre este adevarul,
in adevarul adevarului vostru
sunt izvoarele Dreptatii si Iubirii Mele spre voi.
Fericiti cei flamanzi si insetati de Dreptate
ca aceia se vor satura nesaturandu-se
Dreptatea si Iubirea sunt cele doua aripi ale Pasarii Sfinte
Care zboara inima inimii voastre in suflare,
suflarea suflarii voastre in dor,
dorul dorului vostru in lumina,
lumina luminii voastre in taina izvoarelor de Munte.
Poarta a patra a muntelui
Cand mai credeam
Demult, cand mai credeam ca n-am sa mor,
Ca tot ce naste vesnic vietuieste,
Am ras citește mai mult
Cand mai credeam
Demult, cand mai credeam ca n-am sa mor,
Ca tot ce naste vesnic vietuieste,
Am ras de oamenii batrani prosteste
Dispretuind melancolia lor.
Mi se parea ca sunt nemuritor,
Ca n-o sa ma atinga niciodata
Timpul cu bisturiul sau de vata
Abia simtit, insa necrutator.
Ce panica tarzie ma cuprinde
Noaptea cand sunt apatic si fragil
Si-mi pun in fata poza de copil
Care ma inspaimanta si ma minte.
In ceas de taina si de renuntare
Viata mea e pulbere si scrum
Sa ma primeasca nu am nicio zare
Sa ma intorc, nu mai exista drum…
Poezia se scrie cu penita incinsa in cazanele iadului.
Poezia se scrie cu penita incinsa in cazanele iadului.
