S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Ma strecor
Ma strecor pe furis, stridenta mea este aceea a preciziei.
se cunoaste ce pot sa fac.
pana citește mai mult
Ma strecor
Ma strecor pe furis, stridenta mea este aceea a preciziei.
se cunoaste ce pot sa fac.
pana unde pot merge.
in rau. pana la radacina raului.
pana in maduva raului, pana dincolo de rau.
zguduindu-mi fiinta, zguduind sfintenia compacta
Poezie, daca esti pe cale de disparitie am sa-ti pastrez tezaurul cuvintelor in muzeul sufletului meu.
Poezie, daca esti pe cale de disparitie am sa-ti pastrez tezaurul cuvintelor in muzeul sufletului meu.
Tunet, primavara
Tunet, primavara, ploi cu acid -
in oul lumii se misca un spirit lucid.
Legata la detectorul citește mai mult
Tunet, primavara
Tunet, primavara, ploi cu acid -
in oul lumii se misca un spirit lucid.
Legata la detectorul de minciuni am uitat:
Embrionul de diamant necopt l-am purtat?
Am mintit crezand ca-n noapte e miez,
ca osul contine migdala, diez.
Ca pasarea galben-rosie, fara lira,
danseaza si canta, dar nu respira.
Ca am fost jumatate om, jumatate opt, un optaur.
Dar nu am mintit imbrcand Lana de Aur.
Cui ii pasa de toate astea, imi ceri:
Lasa-l pe ieri, pune mana pe Voltaire.
Tunet, primavara, Volt ieri, Volt azi, Volt iezi…
Uite cum din nou te electrizezi.
Dezlantuita in ritual, Poezia poate ingrasa imaginatia artistului pina la dimensiunile unui porc indopat periodic sa atinga 365 de kg
Dezlantuita in ritual, Poezia poate ingrasa imaginatia artistului pina la dimensiunile unui porc indopat periodic sa atinga 365 de kg
Poetii sunt oamenii care inca mai pot vedea lumea prin ochii de copil.
Poetii sunt oamenii care inca mai pot vedea lumea prin ochii de copil.
Oricare femeie care venea in camera lui Fra, habar n-avea ce-o asteapta.
Fra era un tinar de buna credinta, hranit citește mai mult
Oricare femeie care venea in camera lui Fra, habar n-avea ce-o asteapta.
Fra era un tinar de buna credinta, hranit cu spuza notelor
si cu oftatul diejilor si bemolilor, traise in luxul imaginatiei,
slujea timpul foarte precis si cu mult simt gospodaresc,
iar la rindul sau, timpul trecea razant pe linga obrazul lui,
neatingindu-l, doar lasindu-i in urma un tremur de aer rece,
asemanator unei mingii, care te paseaza in goana,
Cite-o blonda, cite-o bruna il mai vizita din cind in cind
fara nici un motiv, care ascundea totusi in coaja lui
ridicolul propriei sale conditii.
Frumusetea lui Fra emana efluvii magnetice,
privirile de cameleon verzi, cu irizatii de pastrav le ademena pe femei
intr-un cerc atit de etans, incit,
daca ar fi dorit apoi sa se sustraga, nu s-ar fi putut comite,
nici o concesie, neexistind nici o fisura.
Ele veneau pe rind, el le conducea condescendent, tinindu-le trena
cu grija intr-o mina, sa nu-i mature cele saizeci si patru de scari, spre mansarda paralelipipedica, semanind mai degraba cu un buncar
decit cu o locuinta.
Toate ramineau surprinse, cind deschizind usa vedeau acolo,
asteptindu-le o statuie cutremurator de frumoasa,
care sta intr-un colt,
intr-un spatiu de pedeapsa. Linistea din jurul ei
era atit de perfect armonizata, ca moleculele de untdelemn, formind o plasma translucida, suav galbuie.
Din nou rasare soarele-n zadar.
Si, ca si ieri, zadarnic va apune.
Zadarnici sori, zadarnicele lune
Masoara-un timp zadarnic, iar citește mai mult
Din nou rasare soarele-n zadar.
Si, ca si ieri, zadarnic va apune.
Zadarnici sori, zadarnicele lune
Masoara-un timp zadarnic, iar si iar.
Zadarnic iesi in prag. Zadarnic pleci.
Si-apoi te-ntorci. Si iar le faci cu schimbul.
Strabati in van zadarnice poteci,
Caci spatiu-i mai zadarnic decat timpul.
Si tu esti mai zadarnic decat tot.
Si totu-i mai zadarnic decat tine.
Strivite de mesajul cosmo-glot,
Cuvintele, sarmanele, nu pot
S-absoarba taina tainicului cod –
Si vin la usa Tainei sa se-ncline.
Et in Arcadia…
Un rau se subtiaza la izvor
Si ploile de vara nu-l ajuta
Bauta-i apa veche de-un citește mai mult
Et in Arcadia…
Un rau se subtiaza la izvor
Si ploile de vara nu-l ajuta
Bauta-i apa veche de-un cocor
Din limpezimea zarii, necazuta
Si-un strop ca de mercur, uscatul ram
si-o raza intre ele ca o spada.
Eram acolo-n cranguri, nu eram?
Dar care ochi ar fi putut sa vada
Durandu-l nemplinirile mereu
Cand pleoapa grea de piatra se preschimba
Si cand, din umbra, duhul unui zeu
Ma blestema intr-o straina limba.
Treptele luminii, Iasi, 1970
Iubito verde ecou de primavara rastoarna cerul pe pamant si-a iesit chiar Dumnezeu afara la verde crud sa stea la citește mai mult
Iubito verde ecou de primavara rastoarna cerul pe pamant si-a iesit chiar Dumnezeu afara la verde crud sa stea la rand Ia catrenul, neamule!