S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Decat vinovatia mea
Vinovatia mea ametita e. O
Aruncare la tinta si o
Fereastra deschisa. Bajbaie ca orbii
Cuvintele citește mai mult
Decat vinovatia mea
Vinovatia mea ametita e. O
Aruncare la tinta si o
Fereastra deschisa. Bajbaie ca orbii
Cuvintele in pesteri vopsite
In alb si negru.
Alungat e alergatorul. Privesc
La propriul meu spectacol si pornesc.
Lumanarile palpaie si se face zi
Si staruie penumbra
Decat vinovatia mea vopsita
In alb si negru.
Un poet valoreaza la fel cat cel mai bun poem al sau.
Un poet valoreaza la fel cat cel mai bun poem al sau.
Poezia e cantec de delfin, nu orice ureche o poate percepe.
Poezia e cantec de delfin, nu orice ureche o poate percepe.
Stiu de la inceput ca totul se intampla pe dos,
nu mai am nici o neliniste.
Putine lucruri mai stiu
citește mai mult
Stiu de la inceput ca totul se intampla pe dos,
nu mai am nici o neliniste.
Putine lucruri mai stiu
numai aproximatii imi trec prin minte,
moartea si-a facut
cuibul in mine
puii ei invata sa zboare
in creierul meu
Fericit prin corespondenta, 1982
Poetul intelege natura mai bine decat savantul.
Poetul intelege natura mai bine decat savantul.
Nici!
Nu citi ceea ce va fi scris mai jos
Daca totusi insisti si nu vrei sa ma asculti
citește mai mult
Nici!
Nu citi ceea ce va fi scris mai jos
Daca totusi insisti si nu vrei sa ma asculti
si citesti
afla ca nu trebuia s-o faci pentru ca
nu aveam de gind
sa scriu nimic
acum insa trebuie sa scriu ceva pentru tine
asa cum esti
Daca ai ajuns cu cititul pina aici
iarta-ma Nu mai scriu in afara de rima
nici o silaba
Nici!
In fata zapezii
Treci limpezindu-te-n pimanturi mult intarziata,
Ramasa dintr-o zi de toamna si asteptata-n vremea ceea
Peste campia citește mai mult
In fata zapezii
Treci limpezindu-te-n pimanturi mult intarziata,
Ramasa dintr-o zi de toamna si asteptata-n vremea ceea
Peste campia ca o tabla de diamant si ciocolata,
Pe care cobora spre ziua si se-nalta-n amurg scanteia.
Sa-ntarzie doar prospetimea hotarelor in nesfarsite
Si plopii-albastri, trasi de doua peneluri langa drumul tarii,
Cand peste varful lor va trece cu fluieratul ei subtire,
Intoarsa, mierla primaverii ce nu ne poate da uitarii.
Eu care misc in toamna aceasta apa fumurie,
De o vointa oarba adus si-ntunecat
La paznicul de lacuri noaptea sub citește mai mult
Eu care misc in toamna aceasta apa fumurie,
De o vointa oarba adus si-ntunecat
La paznicul de lacuri noaptea sub fereastra,
Visez o flacara la gura pustii de vanat.
Afara viscolu-mi smuceste din pripoane barca,
Pazeste-o, Doamne, rastignita de pamant,
Sa se trezeasca dimineata si sa plece
Copilul ros pe care-l port in gand.
Incolo nu mai are importanta
Deliru-acesta instelat venind,
Eu voi muri in pata de lumina
Pe care-o lasa luna rasarind.
Adaos
Plai Cu multe alte ar semana - oricare peisaj in perspectiva-i monoton. Numai ca iata-l in izvor tresare Luceafarul, ca citește mai mult
Plai Cu multe alte ar semana - oricare peisaj in perspectiva-i monoton. Numai ca iata-l in izvor tresare Luceafarul, ca pruncu-n embrion.
