Frunze Statuile decadente ale toamnei: in aer ascunse ( Universuri paralele )

Frunze Statuile decadente ale toamnei: in aer ascunse ( Universuri paralele )

Oricare femeie care venea in camera lui Fra, habar n-avea ce-o asteapta.
Fra era un tinar de buna credinta, hranit citește mai mult

Oricare femeie care venea in camera lui Fra, habar n-avea ce-o asteapta.
Fra era un tinar de buna credinta, hranit cu spuza notelor
si cu oftatul diejilor si bemolilor, traise in luxul imaginatiei,
slujea timpul foarte precis si cu mult simt gospodaresc,
iar la rindul sau, timpul trecea razant pe linga obrazul lui,
neatingindu-l, doar lasindu-i in urma un tremur de aer rece,
asemanator unei mingii, care te paseaza in goana,
Cite-o blonda, cite-o bruna il mai vizita din cind in cind
fara nici un motiv, care ascundea totusi in coaja lui
ridicolul propriei sale conditii.
Frumusetea lui Fra emana efluvii magnetice,
privirile de cameleon verzi, cu irizatii de pastrav le ademena pe femei
intr-un cerc atit de etans, incit,
daca ar fi dorit apoi sa se sustraga, nu s-ar fi putut comite,
nici o concesie, neexistind nici o fisura.
Ele veneau pe rind, el le conducea condescendent, tinindu-le trena
cu grija intr-o mina, sa nu-i mature cele saizeci si patru de scari, spre mansarda paralelipipedica, semanind mai degraba cu un buncar
decit cu o locuinta.
Toate ramineau surprinse, cind deschizind usa vedeau acolo,
asteptindu-le o statuie cutremurator de frumoasa,
care sta intr-un colt,
intr-un spatiu de pedeapsa. Linistea din jurul ei
era atit de perfect armonizata, ca moleculele de untdelemn, formind o plasma translucida, suav galbuie.

Umbra Cuvintele au umbra ca pietrele de hotar ca arborii si vita de vie ca adevarul dincolo de care e citește mai mult

Umbra Cuvintele au umbra ca pietrele de hotar ca arborii si vita de vie ca adevarul dincolo de care e inca ceva.

Afara ploua ma dezgroapa
la vara voi striga si eu
traiasca ploaia

nevinovat ca o strada in ploaie
ca citește mai mult

Afara ploua ma dezgroapa
la vara voi striga si eu
traiasca ploaia

nevinovat ca o strada in ploaie
ca strada aceasta pe care acum
o femeie traverseaza cu pantofii in mana

in usile strazii toti bat
cu bocancii cu potcoavele
numai tu necunoscuto
mangai cu picioarele goale
pietrele

din usile strazii
la vara voi striga si eu
traiasca ploaia!

Ca o strada in ploaie

Poezia este o experienta a solitudinii.

Poezia este o experienta a solitudinii.

Scopul poeziei e sa-i faca pe oameni in stare sa se bucure ceva mai mult de viata, sau sa o citește mai mult

Scopul poeziei e sa-i faca pe oameni in stare sa se bucure ceva mai mult de viata, sau sa o indure ceva mai usor.

Poetul nu este atat un manuitor, cat un mantuitor al cuvintelor. El scoate cuvintele din starea lor naturala si le citește mai mult

Poetul nu este atat un manuitor, cat un mantuitor al cuvintelor. El scoate cuvintele din starea lor naturala si le aduce in starea de gratie.

Noptii

Poate pentru ca intotdeauna mi-ai aparut
Ca imagine a linistii fatale pentru mine,
O noapte! Ai venit in citește mai mult

Noptii

Poate pentru ca intotdeauna mi-ai aparut
Ca imagine a linistii fatale pentru mine,
O noapte! Ai venit in intamplinarea mea atat de draga!
Escortata de norii verii cu bucurie
Si de delicata briza plina de voiosie.

Cu cat sunt mai rari poetii care au lasat numele lor la veacuri, atat mai numerosi aceia care s-au pierdut citește mai mult

Cu cat sunt mai rari poetii care au lasat numele lor la veacuri, atat mai numerosi aceia care s-au pierdut in adancul uitarii.