S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Cand mai credeam
Demult, cand mai credeam ca n-am sa mor,
Ca tot ce naste vesnic vietuieste,
Am ras citește mai mult
Cand mai credeam
Demult, cand mai credeam ca n-am sa mor,
Ca tot ce naste vesnic vietuieste,
Am ras de oamenii batrani prosteste
Dispretuind melancolia lor.
Mi se parea ca sunt nemuritor,
Ca n-o sa ma atinga niciodata
Timpul cu bisturiul sau de vata
Abia simtit, insa necrutator.
Ce panica tarzie ma cuprinde
Noaptea cand sunt apatic si fragil
Si-mi pun in fata poza de copil
Care ma inspaimanta si ma minte.
In ceas de taina si de renuntare
Viata mea e pulbere si scrum
Sa ma primeasca nu am nicio zare
Sa ma intorc, nu mai exista drum…
Ochelari roz postum
Cine de-a baba-oarba
cu destinul meu se joaca
parjolind cu lacrimi iarba
carui foc seman la citește mai mult
Ochelari roz postum
Cine de-a baba-oarba
cu destinul meu se joaca
parjolind cu lacrimi iarba
carui foc seman la moaca
Cu destinul meu se joaca
cel urat ori cel frumos
cine-mi pune stele-n troaca
firmamentul pres pe jos
Cel urat ori ce frumos
parjolind cu lacrimi iarba
ochii mei sunt sus ori jos
cine de-a baba-oarba
Cu destinul meu se joaca
lasandu-mi moartea saraca
Cezeisme, 2008
Poezia este însăși viața. E umbra și lumina și dă omului senzația că trăiește cu planetele lui în cer.
Poezia este însăși viața. E umbra și lumina și dă omului senzația că trăiește cu planetele lui în cer.
Un plisc de pasare cu dinti
ciugulindu-ne carnea de pe spate
cand ne privim in oglinda, la flacara unui chibrit.
citește mai mult
Un plisc de pasare cu dinti
ciugulindu-ne carnea de pe spate
cand ne privim in oglinda, la flacara unui chibrit.
Si ceata din farfurii, care ar fi trebuit sa ne puna
mai de mult pe ganduri. Iata nu este vis
in care sa nu seceram, toata noaptea, pe ploaie,
mereu si mereu aceeasi tarla de grau. Nu este nod
sa-l desfacem, fara ca el sa nu creada
c-am incerca sa-l invatam sa planga. Ni se face dor
sa cantam si nu izbutim din pricina intunericului
din gura. Ni se face sete de chipul lui Christ
invelit in viorele si crini, asa cum il vedeam,
altadata, printre lumanari si candeli aprinse.
"O trista monotonie! - strig. O harta a unei tari
mutilate: realitatea! " Si nu m-aude niciodata nimeni,
pentru ca nimeni nu trebuie sa ma auda. Trebuie
sa ajungem cu totii la cer. Trebuie secerat graul.
Trebuie sa ne privim in oglinda, la flacara unui chibrit.
Monotonie
Poetul clapa de pian ce a ruginit de atata melodie soptita si ascultata doar de spirite ascunse ale universului.
Poetul clapa de pian ce a ruginit de atata melodie soptita si ascultata doar de spirite ascunse ale universului.
Umbra Cuvintele au umbra ca pietrele de hotar ca arborii si vita de vie ca adevarul dincolo de care e citește mai mult
Umbra Cuvintele au umbra ca pietrele de hotar ca arborii si vita de vie ca adevarul dincolo de care e inca ceva.
O legenda chinezeasca spune ca era odata o lira cu un numar dublu de coarde fata de cele obisnuite. Nici citește mai mult
O legenda chinezeasca spune ca era odata o lira cu un numar dublu de coarde fata de cele obisnuite. Nici zeii, cat erau ei de zei, nu rezistau sa-i asculte cantecul suprem ca frumusete, iar muritorii cu timpane inadecvate il auzeau ca zgomot, fara sa-i perceapa melodia.Enervati, zeii i-au poruncit celui care o faurise sa despice lira in doua, iar mesterul a trebuit sa se supuna. Dupa aceea, zeii ascultau cand o parte a lirei, cand alta, nereusind sa lege jumatatile cantecului.
Poezia lui Eminescu este ca lira din legenda: tradusa, trezeste in cine nu-i cunoaste limba o nedumerire deceptionata: oare ce o fi in ea atat de extraordinar? Pe de alta parte, noi, care-i putem asculta cantecul integral, suntem oare demni de sansa asta? ....
Poezia lui Eminescu, extraordinara si trista de presimtirea propriei singuratati, pare sa fi ramas prizoniera in limba ei de o frumusete unica. Ar trebui sa o ascultam si sa ne bucuram de ea, cat nu e prea tarziu pentru noi ca muritori, caci lira, dinspre partea ei, are in fata eternitatea.
Tunet, primavara
Tunet, primavara, ploi cu acid -
in oul lumii se misca un spirit lucid.
Legata la detectorul citește mai mult
Tunet, primavara
Tunet, primavara, ploi cu acid -
in oul lumii se misca un spirit lucid.
Legata la detectorul de minciuni am uitat:
Embrionul de diamant necopt l-am purtat?
Am mintit crezand ca-n noapte e miez,
ca osul contine migdala, diez.
Ca pasarea galben-rosie, fara lira,
danseaza si canta, dar nu respira.
Ca am fost jumatate om, jumatate opt, un optaur.
Dar nu am mintit imbrcand Lana de Aur.
Cui ii pasa de toate astea, imi ceri:
Lasa-l pe ieri, pune mana pe Voltaire.
Tunet, primavara, Volt ieri, Volt azi, Volt iezi…
Uite cum din nou te electrizezi.
Oare o poezie nu este chintesenta iubirilor ce au trecut si or sa vina pe langa tine, pe langa mine, citește mai mult
Oare o poezie nu este chintesenta iubirilor ce au trecut si or sa vina pe langa tine, pe langa mine, ca o istorie a cuvantului nerostit impreuna?