Letargie

Trecem pe strazile pustiite de soare.
Jaluzele negre nu cheama boare.
Un nimeni imens se roteste in jur,
citește mai mult

Letargie

Trecem pe strazile pustiite de soare.
Jaluzele negre nu cheama boare.
Un nimeni imens se roteste in jur,
Cenusa oxizilor de fiere incinse.
Se leaga absurd strazile tuturor
Romelor vechi si invinse.
Fad ireal.Oras crepuscular,
Fara flori, fara gest la ferestre.
Molime au trecut adormind
Fiintele in letargii terestre...
Si totusi, nu-s berne la geamuri.
Coroanele nici n-au fost comandate.
Numai singuratatea din ei si din noi
Face strazile atat de-ntunecate.
Aprinde-le putredul somn.
Bate la geamuri, la porti.
Trezeste-i, trezeste-i si minte-i
Ca vindem coroane si morti.

Scara de apa

Vin ca apa si ca vantul plec.

Vin ca apa si ca vantul plec.

Poezia ne ajuta sa fixam expresiv realitatile complexe, indefinibile cu alte mijloace... Poezia este o incercare de supravietuire in si citește mai mult

Poezia ne ajuta sa fixam expresiv realitatile complexe, indefinibile cu alte mijloace... Poezia este o incercare de supravietuire in si prin cuvint, este ceea ce lasa urme in gind, in aer, pe ape.

Scopul poeziei e sa-i faca pe oameni in stare sa se bucure ceva mai mult de viata, sau sa o citește mai mult

Scopul poeziei e sa-i faca pe oameni in stare sa se bucure ceva mai mult de viata, sau sa o indure ceva mai usor.

Autoportret Am dat peste un om care nu stie sa faca un rau bine; fericit pentru acest lucru in fericirea citește mai mult

Autoportret Am dat peste un om care nu stie sa faca un rau bine; fericit pentru acest lucru in fericirea lui fara margini. Poezii si desene, 2001

In lumea asta chioara, nu tot ce zboara se numeste inger.

In lumea asta chioara, nu tot ce zboara se numeste inger.

Nimeni nu stie ce e in creierul unui poet cind scrie! Nici macar el! -Fa-i o radiografie! zice-un ucenic tembel.

Nimeni nu stie ce e in creierul unui poet cind scrie! Nici macar el! -Fa-i o radiografie! zice-un ucenic tembel.

Poemul nelinistii mele

Poezia pe care-o scriu azi
miine va muri.
Se ridica pe picioarele tremurinde
ale cuvintelor,
imi citește mai mult

Poemul nelinistii mele

Poezia pe care-o scriu azi
miine va muri.
Se ridica pe picioarele tremurinde
ale cuvintelor,
imi ia privirea si pulsul,
ca o vietate ce traieste
in alt secol
- mai inalt,
nenascut -
si se inalta sus, tot mai sus,
de pe umerii mei in care si-a infipt
ghearele sensului.
Pipai, cit pot, cu degetele ei
neantul.
Cine invinge?
Si cine-i invinsul?

Flux de seductie

Uneori cei din jurul meu se mira
cat de deschis le vorbesc,
se mira si nu citește mai mult

Flux de seductie

Uneori cei din jurul meu se mira
cat de deschis le vorbesc,
se mira si nu inteleg
ca de fapt conversez cu mine,
doar cu mine insumi.
Neatent la context, la ochii exteriori.

Sa vad daca mai pot regasi
cheia ratacita a vechilor semnificatii,
sa vad cat se mai poate merge inca
pe drumul acesta
al lumii pline de paradoxuri.

Lipindu-mi ochii cat mai adanc
de pieptul sovaitor, urmaresc
steaua ce m-a calauzit pana la nastere.
Infruntand pentru mine
Printre atatea furtuni, primejdia si nepasarea

Melodrama realului, 2006