S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Epigrama, o zicala scurta, incisiva, in proza sau versuri, adeseori caracterizata de aciditate sau asprime si cateodata de intelepciune.
Epigrama, o zicala scurta, incisiva, in proza sau versuri, adeseori caracterizata de aciditate sau asprime si cateodata de intelepciune.
Ce nu pot uita eu Ca mama are sufletul lui Dumnezeu Universuri paralele
Ce nu pot uita eu Ca mama are sufletul lui Dumnezeu Universuri paralele
Pot sa cred in idei contradictorii, daca au suficienta poezie.
Pot sa cred in idei contradictorii, daca au suficienta poezie.
Cronos privesc in oglinda cel ce spune ca as fi eu strain ma priveste dintr-un alt anotimp impietrit intre semne.
Cronos privesc in oglinda cel ce spune ca as fi eu strain ma priveste dintr-un alt anotimp impietrit intre semne.
Ochiul pasarii Ochiul pasarii inca viu in gura felinei ma urmareste zile si nopti. O clipa i-am prins scinteia vietii citește mai mult
Ochiul pasarii Ochiul pasarii inca viu in gura felinei ma urmareste zile si nopti. O clipa i-am prins scinteia vietii pilpiind infiorat - era divina.
Lacrimile cad in sufletul meu asa cum ploaia cade peste oras.
Lacrimile cad in sufletul meu asa cum ploaia cade peste oras.
S-a agatat
luna de gard?
E o papadie pe apa
flori de cais credeam
ca-i pe tigle
zapada altui citește mai mult
S-a agatat
luna de gard?
E o papadie pe apa
flori de cais credeam
ca-i pe tigle
zapada altui secol
stol de fluturi pe iaz
piere batranul
sprijinit in baston
lumanari
se aprind una din alta
un calut alb in zori.
Poemul sinucigas (n-)are urmas
Poemul secreta
anticorpi sinucigasi
moartea
se retrage
din cuvinte
O sinucidere
amanata
e orice citește mai mult
Poemul sinucigas (n-)are urmas
Poemul secreta
anticorpi sinucigasi
moartea
se retrage
din cuvinte
O sinucidere
amanata
e orice poem
Hai sa ne-amanam
impreuna
iubito
In zori
doar poemul
va supravietui
poemului
Doliu la mahala in grand
Pezneste inima-n stejari de-atata
viata,
ne sorcoveste promoroaca din
desise,
alearga arborii de fum, citește mai mult
Doliu la mahala in grand
Pezneste inima-n stejari de-atata
viata,
ne sorcoveste promoroaca din
desise,
alearga arborii de fum, pe coperise,
la ziua pomii s-au inmanusat in
ghiata.
Pe pieptul ei rapus de doruri si de
vata
Unde-au dormit de frig perne si
boale,
Se razima un ucenic pe mana-i
moale,
Sa-si amorteasca razvratirea langa
fata.
Carmen Miserabile
