S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Poti taia toate florile, insa nu poti impiedica venirea primaverii.
Poti taia toate florile, insa nu poti impiedica venirea primaverii.
A fi poet e o boala, nu este o profesie.
A fi poet e o boala, nu este o profesie.
La marginea verii Rumega boii fanul tacerii Universuri paralele
La marginea verii Rumega boii fanul tacerii Universuri paralele
Varsta copacilor
Cercurile se-ncercuiesc pe trupul
arborelui. Anii se semneaza pe ascuns
in carnea de lemn.
De unde a citește mai mult
Varsta copacilor
Cercurile se-ncercuiesc pe trupul
arborelui. Anii se semneaza pe ascuns
in carnea de lemn.
De unde a invatat padurea
sa-si numere zilele?
Poate la inceputul lumii
arborii au fost oameni.
Copacii nu-si divulga varsta
decat daca le retezi viata.
Oare o poezie, fara tine si fara mine, nu se va simti parasita de dragoste?
Oare o poezie, fara tine si fara mine, nu se va simti parasita de dragoste?
La zid
Se facea ca fixam in pioneze
inimile noastre puse la zid,
apoi luam distanta regelmentara
atenti sa citește mai mult
La zid
Se facea ca fixam in pioneze
inimile noastre puse la zid,
apoi luam distanta regelmentara
atenti sa nu ne prabusim cu plutonul in vid.
Puneam arma la ochi,
cine-ar mai putea sa ne minta?
Suntem gata, suntem gata cu toti
sa tragem la tinta!
Poetul nu are varsta.
Poetul nu are varsta.
Viitorul ca hiatironie
Ha-ha-ha
surpriza
Eu ma despart
si de prezent
tot
razand
Dumneavoastra incotro
precinstitelor fete
citește mai mult
Viitorul ca hiatironie
Ha-ha-ha
surpriza
Eu ma despart
si de prezent
tot
razand
Dumneavoastra incotro
precinstitelor fete
cu-aceste
masti
de
contrabanda
Cu-acesti Balcani
pe scara rulanta
Poeme infractionale
Tristan si Isolda
Cu soarele din toamna asta chilimbara,
Azi ti-am simtit, intaia oara,
Trupul, ca un destin si citește mai mult
Tristan si Isolda
Cu soarele din toamna asta chilimbara,
Azi ti-am simtit, intaia oara,
Trupul, ca un destin si ca un scut
Pe trupul meu asternut.
Alba ardeai in calma noastra-adorare,
Din care mainile-mi un nimb ti-au fost incins,
Iar toamna cand pojarul si-a aprins,
Ardeam de-a valma-ntr-o tacuta invalvorare.
Puri sub steag de foc pluteam, corabie
Alba; toamna, printre lacrime filtrata
Punea-ntre noi a lui Tristan jurata sabie
De inaltare si de puritate.
