Fiind Eminescu

Fiind poet taceri cutreieram
si ma opream ades langa cuvant
si tampla mi-o apropiam
la blanda batere citește mai mult

Fiind Eminescu

Fiind poet taceri cutreieram
si ma opream ades langa cuvant
si tampla mi-o apropiam
la blanda batere de vant

Si ma opream ades langa cuvant
ca sa-l aud cum creste ca si iarba
de-si risipea mireasma teiul sfant
parea ca totusi nu traiesc degeaba

Ca sa-l aud cum creste ca si iarba
eu tampla mi-o apropiam
lumina lunii o caram cu roaba
fiind poet taceri cutreieram

Si ma opream ades langa cuvant
iluminat de teiul vechi si sfant

Cum m-am intins de-a lungul unui poem si dorm
pana cand se rupe in mine aerul in greutati mici si citește mai mult

Cum m-am intins de-a lungul unui poem si dorm
pana cand se rupe in mine aerul in greutati mici si vii
stiu cum arata litera pe dinauntru are pumnii stransi
gata sa se lase in voia inimii
nu mor
eu curg din mine toata in interiorul mainilor
inima cu poezia-n gura gata sa se indragosteasca
papusi dichisite la coltul strazii stau de vanzare

fata are talia poeziei
baiatul se saruta cu talia ei

ma invelesc numai in gura cuvantului si sunt altfel
carnea mea dintr-o parte pare o litera
care-mi vrea tot trupul.

Acest nu

Turnul meu de cerneala nu ajunge,
singuratatea ta nu ajunge,
iscusitele rugi nu ajung,
parul aruncat pe citește mai mult

Acest nu

Turnul meu de cerneala nu ajunge,
singuratatea ta nu ajunge,
iscusitele rugi nu ajung,
parul aruncat pe spate nu ajunge,
capul tau rostogolit pe treptele memoriei
nu ajunge,
umbra mea agatata de trupul tau
ca de nacela luminata nu ajunge
iubirea nu ajunge,
dezlegarea nu ajunge
acolo.

Nici sufletele noastre care se inlantuie
ca doua hartii in vrejul de vant

E un motiv de resemnare:
nici crestetul inteleptilor nu taie prelata cerului
nici ingerii cuibariti in proiectile.

E deci de mirare cum
ajunge acolo dar nu mai coboara

mingea copilului in poala lui dumnezeu.

Gandul si inima:

Gandul e de aceeasi natura cu soarele
Lumineaza cu umbre
Lumea ar trebui traita cu inima
citește mai mult

Gandul si inima:

Gandul e de aceeasi natura cu soarele
Lumineaza cu umbre
Lumea ar trebui traita cu inima
Numai inima poate sa simta
Ceea ce gandul nu-i in stare sa vada
Insa fara gand
Inima vede umbrele mari
Chiar si atunci
Cand sunt departe de tinta
Si cade in flacari
Si arde

O, Doamne, veacul s-a schimbat? Ori numai noi, dinspre trecut?

O, Doamne, veacul s-a schimbat? Ori numai noi, dinspre trecut?

Eminescu nu este numai al nostru, ci este cetatean de onoare al universului...Asa cum vantul si apa, lumina si intunericul, citește mai mult

Eminescu nu este numai al nostru, ci este cetatean de onoare al universului...Asa cum vantul si apa, lumina si intunericul, dragostea si ura sunt eterne, tot asa si Eminescu etern fi-va.

nu sta cu marea la taifas

nu sta cu marea la taifas
cum ai vorbi cu o lacrima
tipa citește mai mult

nu sta cu marea la taifas

nu sta cu marea la taifas
cum ai vorbi cu o lacrima
tipa albatrosii asteptind
ginduri carnale
fiinte acvatice urmaresc
vorbele asemeni valurilor
suflate de vint
indeparteaza-te
talpile absorb
tipetele pina la inima
asemenea nisipului
arsitei.

Nu stiu cate toamne
Imi mai sunt harazite,
Simt inca foc darz
Curgandu-mi prin vene.
Imi numar pasii prin vis,
citește mai mult

Nu stiu cate toamne
Imi mai sunt harazite,
Simt inca foc darz
Curgandu-mi prin vene.
Imi numar pasii prin vis,
Prin scrum, prin cenusa,
Sunt singur ca izvorul pustiului.
Pot spera sa creasca in umbra-mi
Palcul de magnolii cantand?
Probabil cineva imi va rosti numele
In agora tarzie,
Poate ziua de maine
Va fi si a mea.

Poezia este cea mai buna portie de fericire pe stomacul gol.

Poezia este cea mai buna portie de fericire pe stomacul gol.