S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
...Poezia e fringhia
pe care urci la cerul (albastru, fireste! )
pe care cobori in oceanul
tot albastru, fireste!
sa citește mai mult
...Poezia e fringhia
pe care urci la cerul (albastru, fireste! )
pe care cobori in oceanul
tot albastru, fireste!
sa prinzi pestisorul vrajit
(te-ai multumi cu orice peste…)
fringhia cu care
iti infasori gitul slabanog
de poet chinuit –
in loc de colier/
in loc de zgarda/
in loc de guler de blana.
Cuvintele mele sunt saruturi Mi-as fi dorit sa spun Dar se spune ca saruturile nu dureaza Doar cuvintele nu mor citește mai mult
Cuvintele mele sunt saruturi Mi-as fi dorit sa spun Dar se spune ca saruturile nu dureaza Doar cuvintele nu mor niciodata. Lines of Thought by an Unknown Autho
Daca la inceput a fost cuvantul inseamna ca Dumnezeu s-a nascut poet...si a faurit universul doar in imaginatia sa.
Daca la inceput a fost cuvantul inseamna ca Dumnezeu s-a nascut poet...si a faurit universul doar in imaginatia sa.
Am vrut sa comunic ceea ce am vazut,pentru ca si altii sa vada ce am vazut eu.
Am vrut sa comunic ceea ce am vazut,pentru ca si altii sa vada ce am vazut eu.
Cui zau ii mai pasa Ca pe la Voronet cerul se-ntoarce acasa Universuri paralele
Cui zau ii mai pasa Ca pe la Voronet cerul se-ntoarce acasa Universuri paralele
Paradoxuri - nebunii, In superba libertate: Unii-si construiesc palate Ca sa moara-n... puscarii.
Paradoxuri - nebunii, In superba libertate: Unii-si construiesc palate Ca sa moara-n... puscarii.
Pentru ca iti place totul si totusi nimic
si tu n-aveai voie sa zimbesti caci parul ti-ar fi atins citește mai mult
Pentru ca iti place totul si totusi nimic
si tu n-aveai voie sa zimbesti caci parul ti-ar fi atins stelele
mainile ti-ar fi ajuns mai lungi mai lungi decat cablurile de la metrou
in ranile mele aveai un loc cu totul special te tineam suspendata intinsa pe
peretii captusiti cu postere
fara vreun motiv anume si tu nu strigai niciodata dupa ajutor
imi priveai limfa crescand mai repede ca un fluviu din ochi si din gene
podele de sange inchegat peste noi ca o plaja fara spectatori sau nisip
eu imi desenam in fiecare zi o alta camera ma dezlegam de penele tale albastre
ca sa pot sa respir dar tu reveneai de fiecare data in visele mele
te pastram acolo inchisa in poemele mele triste stransa ermetic intre palme
si te priveam alergandu-mi printre fiecare neuron
cu atata viteza incat nu te prindeam niciodata din urma
in mintea ta era o ceata de un verde inchis retezat din toate obsesiile noastre
din pielea noastra tremurand la cea mai mica atingere straina
as fi vrut.
Flamand si gol, far-adapost, Mi-ai pus pe umeri cat ai vrut,
Flamand si gol, far-adapost, Mi-ai pus pe umeri cat ai vrut,
Si uite-asa am rontait un vers de paine arsa.
Si uite-asa am rontait un vers de paine arsa.