Sa pot privi inapoi

Arunc privirea peste umar,

viata imi pare ca merge inapoi.
Unde sunt in lumea citește mai mult

Sa pot privi inapoi

Arunc privirea peste umar,

viata imi pare ca merge inapoi.
Unde sunt in lumea aceasta?

Ceata cade in cortine grele.
Descifrez un nume pe-o cruce stinghera,
poate-am murit fara sa stiu,
Moartea se poate-nvata?

Cad in genunchi si ma lovesc de pietre.

Spune-mi, Doamne,
ca mi-ai dat un rost de implinit:
sa privesc inapoi.

Majoritatea oamenilor ignora majoritatea poeziilor pentru ca majoritatea poeziilor ignora majoritatea oamenilor.

Majoritatea oamenilor ignora majoritatea poeziilor pentru ca majoritatea poeziilor ignora majoritatea oamenilor.

apusul epuizat:

Am vazut realitatea
tirind umbra schimbatoare
nebuloase albastre ghemuite-n coada ochiului
apusul epuizat tintuind un colt de citește mai mult

apusul epuizat:

Am vazut realitatea
tirind umbra schimbatoare
nebuloase albastre ghemuite-n coada ochiului
apusul epuizat tintuind un colt de cer -
fireste, incerc sa-mi explic toate astea
si mai ales mersul gratios al pisicii
incapatinarea caprei de a porni
gigiitul gistelor din senin

am sfirsit prin a suride

univers nebun!
Ingerii s-au preschimbat in soldati
si eu tot mai invirtesc cheitele-n poeme.

Bintuie lumina si nu mai pot vedea
decit in pace decit in bucurie
cu nevinovatie.
Discurs despre apoteoza

Indoliat citește mai mult

Bintuie lumina si nu mai pot vedea
decit in pace decit in bucurie
cu nevinovatie.
Discurs despre apoteoza

Indoliat de fluturi
un lac
albastrul aplecat
intr-o fintina
un echivoc de coapsa si mar dulce
cu lacomia apei
cu lacomia inimii in valve
cu lacomia viermelui in fructe
cu lacomia golului in cintec -
sub plutele spulzite de beteala.

Avocatul lui Procust

Vrei sa scrii o poezie
bine cheama-ti avocatul
dar sa scrii fir-ar sa fie
doar cat citește mai mult

Avocatul lui Procust

Vrei sa scrii o poezie
bine cheama-ti avocatul
dar sa scrii fir-ar sa fie
doar cat iti permite patul

Uite asta-i avocatul
poti sa-i spui tot ce te doare
insa versurile de-a latul
sa le scrii sau in picioare

Poti sa scrii tot ce te doare
intinde-te fir-ar sa fie
ca zapezile la soare
dup-un dram de poezie

Apoi ia-ti cu tine veacul
si te du urgent la dracu`

Calma, obiectiva, solara, lirica erotica a lui Cosbuc vine din aceeasi lume de sentimente puternice, traite cu intensitate, a satului. citește mai mult

Calma, obiectiva, solara, lirica erotica a lui Cosbuc vine din aceeasi lume de sentimente puternice, traite cu intensitate, a satului. Poetul o cunoaste bine: personajele i-au fost familiare inca din copilarie. Dragostea este deci atributul nedespartit al tineretii, de aceea harjoana, joaca ei, da poeziei lui Cosbuc cea mai bogata substanta. Miscarile sufletului nu sunt prea multe, oamenii satului sunt adanci si simpli, gesturile lor traditional previzibile, anecdotica nu prea variata. Dupa trezirea unui anumit presentiment adolescentin al iubirii- La oglinda, incepe cautarea. Fata il cauta pe flacau, flacaul alearga dupa fata: Rea de plata, Suptirica din vecini, La parau, Scara si totul se petrece intr-un adevar, intr-o luminozitate rara. O unda de senzualitate curata, invaluita in decenta si gluma, respira toata poezia de dragoste, al carei eroi sunt frumosi si senini si simpli ca niste fapturi ale antichitatii clasice, ca niste pastori din opera lui Longos. Jocul dragostei este un fel de rit natural, indeplinit cu o sagalnica participare si rezerva de catre fete si flacai. Si Cosbuc construieste in poezia lui fragmente ca de frize alexandrine, cu incantatoare basoreliefuri de viata taraneasca. Si nimic nu e fortat, si nimic nu e schimbat. Selectia a operat bine, eficient, episoadele bucuriei in dragoste sunt rotunjite si pline.

Pot sa cred in idei contradictorii, daca au suficienta poezie.

Pot sa cred in idei contradictorii, daca au suficienta poezie.

O, Doamne, veacul s-a schimbat? Ori numai noi, dinspre trecut?

O, Doamne, veacul s-a schimbat? Ori numai noi, dinspre trecut?

Exista undeva, in domeniul inalt al geometriei, un loc luminos unde se intalneste cu poezia.

Exista undeva, in domeniul inalt al geometriei, un loc luminos unde se intalneste cu poezia.