Maxioms Pet

X
  •   30  /  22  

    Nu mai e loc aici,
    chircitul ochi petrece
    in amintire simple intamplari,
    priveste orb un mar tinut in palma,
    prin lacrima oprita langa nari.

    Ce urias in tarmurile sale,
    rosul din fructe cat un asfintit,
    respira tot mai rar lumina
    sub pielea ei de soare obosit.

Trimite prin:

S-ar putea să-ți placă   /   Vezi toate maxioms

  ( comentarii )
  37  /  29  

Recurs la deznadejde

Imi pare rau dar nu e primavara
v-am spus si voi nu m-ati crezut
de-aceea m-am citește mai mult

Recurs la deznadejde

Imi pare rau dar nu e primavara
v-am spus si voi nu m-ati crezut
de-aceea m-am retras la tara
biet clopot surdomut

V-am spus si voi nu m-ati crezut
ca trantorii isi fac averi de miere
ca muta viitorul in trecut
ca paguba li-i singura avere

Cand trantorii isi fac averi de miere
din saracia voastra extraordinara
voi mai aveti o sansa si-o putere
sa-i dati din vesnicie-afara

Pacat doar moartea va invata
cum sa pasiti nemuritori din viata

Cezeisme, 2008

de Costel Zăgan Găsit in: Citate despre Poezie,
Trimite prin:
  ( comentarii )
  29  /  24  

Sonetul 39

Cu suparare mare va invoc,
Zugravi de fresce si fragilitati!
Predicatori cu sufletul de foc!
Ilustra semintie citește mai mult

Sonetul 39

Cu suparare mare va invoc,
Zugravi de fresce si fragilitati!
Predicatori cu sufletul de foc!
Ilustra semintie de poeti!
Maestri si-ucenici, fiti fericiti!
Acum si-aici, din inima va cer
Dovada artei s-o marturisiti
In pledoaria unei acuzari:
Sfrijitei maturi, lasului faras,
De cate ori ma mir, de ce, in zori,
Le-aud hodorogitul patimas,
Cu barbarie tot de-atatea ori
Se napustesc si-alunga fara gres
Flori pribegind pe vant, flori de cires…

de Serban Codrin Găsit in: Citate despre Poezie,
Trimite prin:
  ( comentarii )
  35  /  25  

Cand mai credeam

Demult, cand mai credeam ca n-am sa mor,
Ca tot ce naste vesnic vietuieste,
Am ras citește mai mult

Cand mai credeam

Demult, cand mai credeam ca n-am sa mor,
Ca tot ce naste vesnic vietuieste,
Am ras de oamenii batrani prosteste
Dispretuind melancolia lor.

Mi se parea ca sunt nemuritor,
Ca n-o sa ma atinga niciodata
Timpul cu bisturiul sau de vata
Abia simtit, insa necrutator.

Ce panica tarzie ma cuprinde
Noaptea cand sunt apatic si fragil
Si-mi pun in fata poza de copil
Care ma inspaimanta si ma minte.

In ceas de taina si de renuntare
Viata mea e pulbere si scrum
Sa ma primeasca nu am nicio zare
Sa ma intorc, nu mai exista drum…

de Mircea Micu Găsit in: Citate despre Poezie,
Trimite prin:
  ( comentarii )
  32  /  19  

Sa inveti sa fii poet inseamna sa te dezveti de viata.

Sa inveti sa fii poet inseamna sa te dezveti de viata.

  ( comentarii )
  28  /  25  

Omagiu

Cind ma vor omagia la 70 (imi va atirna
o sfoara de git insusi presedintele
in timp ce-mi citește mai mult

Omagiu

Cind ma vor omagia la 70 (imi va atirna
o sfoara de git insusi presedintele
in timp ce-mi va suiera printre dinti
du-te dracului bosorogule
te asteapta groapa-ncalzita)
imi voi scoate placa din gura
hirtia de la piept cu discursul de-acasa
cu degetul la timpla voi retine
o avalansa de idei
solemna basina in astfel de ocazii
(oameni incordati de care nu-mi pasa
atita timp cit sint in groapa ca acasa).

de Nicolae Coande Găsit in: Citate despre Poezie,
Trimite prin:
  ( comentarii )
  69  /  48  

Poezia este o oglonda care face frumos tot ceea ce este distorsionat.

Poezia este o oglonda care face frumos tot ceea ce este distorsionat.

de Percy Bysshe Shelley Găsit in: Citate despre Poezie,
Trimite prin:
  ( comentarii )
  43  /  28  

Poezia - regasirea Cuvantului Prin care Dumnezeu a descris Cum vedea el ca va fi lumea.

Poezia - regasirea Cuvantului Prin care Dumnezeu a descris Cum vedea el ca va fi lumea.

de Lucia Olaru Nenati Găsit in: Citate despre Poezie,
Trimite prin:
  ( comentarii )
  51  /  70  

Operele marilor poeti n-au fost citite niciodata pana acum de omenire, deoarece doar marii poeti le pot citi.

Operele marilor poeti n-au fost citite niciodata pana acum de omenire, deoarece doar marii poeti le pot citi.

  ( comentarii )
  30  /  16  

Stateam - noi, pe un mal,
si ele, umbrele noastre, pe celalalt -
la fel ca intr-o balanta
si plangeam citește mai mult

Stateam - noi, pe un mal,
si ele, umbrele noastre, pe celalalt -
la fel ca intr-o balanta
si plangeam in hohote. Era frig.
Eram uzi. In oul lor, mortii
dadeau sovaitori din umeri: atata se pricepeau,
atata puteau sa faca si ei, acolo,
in racorosul lor adapost cu mai multe etaje
si prosoape curate pentru oaspeti. Noi, pe un mal,
si ele, umbrele noastre, pe celalalt -
si abia catre seara si-a facut aparitia o faptura
aproape divina, un mic personaj in mai multe culori
la fel ca un mascarici. Era frig, eram uzi
si nu-si mai amintea parola nici unul: cuvantul
pierdut si teribil! S-a prefacut ca plange si el
(sau poate ca nu s-a prefacut! ), a strans intr-o
frunza de ulm cateva mostre din propriile lui lacrimi,
s-a uitat printr-un tub de lemn catre noi
(nu-si mai amintea parola nici unul). "O.K.":
s-a auzit ciripitul sau aproape divin. "Va puteti
intoarce acasa": a ciripit mascariciul. Era frig.
Eram uzi - si fiecare umbra, din motive inca
nedeslusite pana acum, tinea un buchet
de violete proaspete in mana.

Viziune

de Mircea Barsila Găsit in: Citate despre Poezie,
Trimite prin:
Maxioms Web Pet