Afara ploua ma dezgroapa
la vara voi striga si eu
traiasca ploaia
nevinovat ca o strada in ploaie
ca strada aceasta pe care acum
o femeie traverseaza cu pantofii in mana
in usile strazii toti bat
cu bocancii cu potcoavele
numai tu necunoscuto
mangai cu picioarele goale
pietrele
din usile strazii
la vara voi striga si eu
traiasca ploaia!
Ca o strada in ploaie
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Fiecare poem este o biserica in care se-nchina copiii mei nenascuti.
Fiecare poem este o biserica in care se-nchina copiii mei nenascuti.
... cu stihiile cele mai neimblanzite se masoara incapatanarea mea
aidoma celui de-o viata lasandu-se tiranizat
de un singur sunet citește mai mult
... cu stihiile cele mai neimblanzite se masoara incapatanarea mea
aidoma celui de-o viata lasandu-se tiranizat
de un singur sunet sau halucinat de o mireasma
ingadui sa-mi strapunga teasta pironul de foc, morbus sacer,
sunt salbaticiunea ce se retrage in fundul vagaunii, singura cu moartea sa
astept sa-mi creasca din piele pe tot trupul ghimpi ca ai salcamilor
anotimpul nebuniei mele isi anunta semnele, sosirea.
Catele negre
Pe cerul Vienei s-au adunat
valatuci cu miros de ploaie si martipan.
Fustele imperiale, vinetii,
si-au strans citește mai mult
Catele negre
Pe cerul Vienei s-au adunat
valatuci cu miros de ploaie si martipan.
Fustele imperiale, vinetii,
si-au strans genunchii in jurul domului,
rotocoale de matase largi cat Riesenradul.
Turcul care si-a deschis brutarie
in Sebastianplatz sta de dimineata
in magazinul gol. Deasupra bisericii de la parter
o cruce mare, cenusie, intre ferestrele blocului.
Din cerul vanat ploua
mii de matusi posomorate
si catelele lor negre.
Ce nu pot uita eu Ca mama are sufletul lui Dumnezeu Universuri paralele
Ce nu pot uita eu Ca mama are sufletul lui Dumnezeu Universuri paralele
Psalm polemic
De ce Doamne nu ma lauzi niciodata
de ce Doamne nu-mi asculti parerea
si de ce cand citește mai mult
Psalm polemic
De ce Doamne nu ma lauzi niciodata
de ce Doamne nu-mi asculti parerea
si de ce cand eu sarut o fata
faci atat de-amara mierea
De ce Doamne nu-mi asculti parerea
daca sunt un inger prea pierdut
da-mi raspuns la orice gand tacerea
nu ma fa sa dau si la sublim rebut
Daca sunt un inger prea pierdut
tu de ce cand eu iubesc o fata
faci sa-mi fie frica de sarut
de ce Doamne nu ma lauzi niciodata
De ce Doamne nu-mi asculti parerea
sa-mi dai cupa cu otrava nu tacerea
Costel Zagan, Cezeisme, 2008
Poezia ar trebui sa ajute nu numai la rafinarea limbii, dar sa previna si schimbarea prea rapida a acesteia.
Poezia ar trebui sa ajute nu numai la rafinarea limbii, dar sa previna si schimbarea prea rapida a acesteia.
Banchetul
Mancam urda, scriem poezie absurda,
degustam branza Trapist pentru un poem realist,
cu o roata de Penteleu il citește mai mult
Banchetul
Mancam urda, scriem poezie absurda,
degustam branza Trapist pentru un poem realist,
cu o roata de Penteleu il gonim pe vulturul Eu
hranit cu ficatii lui Prometeu -
Astfel ne-am petrecut ospatul cu prietenii.
In urma lor, pe sub usa inchisa, s-a strecurat
stralucirea
unei veri neiertatoare, infierbantate.
Desigur, ramasitele vor fi aruncate.
E ziua-n care mama mi-a dat lumina-n ochi, e ziua-n care tata m-a ferit de deochi, e ziua cea mai citește mai mult
E ziua-n care mama mi-a dat lumina-n ochi, e ziua-n care tata m-a ferit de deochi, e ziua cea mai lunga din anul preadomnesc e ziua mea si-s mandra ca-s om si ca traiesc!
-am intors. Fa-mi adapost
Moale. Vreau sa-ti povestesc.
Raze vechi curgeau pastos
Peste-un trup dumnezeiesc
Care chiar al tau citește mai mult
-am intors. Fa-mi adapost
Moale. Vreau sa-ti povestesc.
Raze vechi curgeau pastos
Peste-un trup dumnezeiesc
Care chiar al tau era,
Cu solduri, cu sani, cu gura,
Si-alaturi se chiflicea
Viata-mi, mura dupa mura,
Numarata pe de rost
De-un melc surd, si orb, si prost.
M-am intors. Fa-mi adapost
Si-ncerc, bland, sa-ti povestesc.
