Poezie veche
muscam dintr-un mar pe iarba la umbra gardului in care s-a spinzurat auzind naluci de vrabii ciinele negru al vecinului gheorghe acum o saptamina si ceva si ma gindeam cu tristete la soarta nenorocitului animal oh ar putea fi trecut cu vederea sufletul care n-a sarit inca santul dintre moarte si o parodie oarecare?
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Ai ochii blanzi si maini incete
sunt parca pentru-a fi regrete
vorbesti frumos
nu sunt Cristos
de ce ma cauti citește mai mult
Ai ochii blanzi si maini incete
sunt parca pentru-a fi regrete
vorbesti frumos
nu sunt Cristos
de ce ma cauti cine esti
de prin povesti
de unde vii
din nopti tarzii
unde te duci si unde stai
la omul ce-mi va spune Hai
si unde-ti cresti atuncea dorul
unde se-nchina calatorul
o, dragul meu ma mai iubesti
nu mai am vesti.
...pe mine ma asteapta asadar
insecta colorata psihedelic
a carei forma aminteste bombardierele triunghiulare
insecta-poet care ma priveste cu un citește mai mult
...pe mine ma asteapta asadar
insecta colorata psihedelic
a carei forma aminteste bombardierele triunghiulare
insecta-poet care ma priveste cu un ochi de un verde-albastru intens
incremenita pe un fruct de zmeura necopt
ea exemplarul ultim al unei faune de multa vreme disparuta
insecta-poet proaspat sosita ca sa asiste la dementa
pieire prin multiplicare tragica
si eu sunt sigur ca ma recunoaste
inca de pe atunci.
Poezia este mult mai fina si mai filozofica decat istoria; pentru ca poezia exprima universalul, in timp ce istoria exprima citește mai mult
Poezia este mult mai fina si mai filozofica decat istoria; pentru ca poezia exprima universalul, in timp ce istoria exprima particularul.
Iisus este poet de tranzitie de la pamant la cer si de la cer la pamant.
Iisus este poet de tranzitie de la pamant la cer si de la cer la pamant.
Calma, obiectiva, solara, lirica erotica a lui Cosbuc vine din aceeasi lume de sentimente puternice, traite cu intensitate, a satului. citește mai mult
Calma, obiectiva, solara, lirica erotica a lui Cosbuc vine din aceeasi lume de sentimente puternice, traite cu intensitate, a satului. Poetul o cunoaste bine: personajele i-au fost familiare inca din copilarie. Dragostea este deci atributul nedespartit al tineretii, de aceea harjoana, joaca ei, da poeziei lui Cosbuc cea mai bogata substanta. Miscarile sufletului nu sunt prea multe, oamenii satului sunt adanci si simpli, gesturile lor traditional previzibile, anecdotica nu prea variata. Dupa trezirea unui anumit presentiment adolescentin al iubirii- La oglinda, incepe cautarea. Fata il cauta pe flacau, flacaul alearga dupa fata: Rea de plata, Suptirica din vecini, La parau, Scara si totul se petrece intr-un adevar, intr-o luminozitate rara. O unda de senzualitate curata, invaluita in decenta si gluma, respira toata poezia de dragoste, al carei eroi sunt frumosi si senini si simpli ca niste fapturi ale antichitatii clasice, ca niste pastori din opera lui Longos. Jocul dragostei este un fel de rit natural, indeplinit cu o sagalnica participare si rezerva de catre fete si flacai. Si Cosbuc construieste in poezia lui fragmente ca de frize alexandrine, cu incantatoare basoreliefuri de viata taraneasca. Si nimic nu e fortat, si nimic nu e schimbat. Selectia a operat bine, eficient, episoadele bucuriei in dragoste sunt rotunjite si pline.
Salcia canta pe apa ca o harpa.
Salcia canta pe apa ca o harpa.
Hainele demodate ale noptii Cad stele de pe sanii tai femeie firmamentul discret ti-l descheie Distihuri rebele
Hainele demodate ale noptii Cad stele de pe sanii tai femeie firmamentul discret ti-l descheie Distihuri rebele
-am intors. Fa-mi adapost
Moale. Vreau sa-ti povestesc.
Raze vechi curgeau pastos
Peste-un trup dumnezeiesc
Care chiar al tau citește mai mult
-am intors. Fa-mi adapost
Moale. Vreau sa-ti povestesc.
Raze vechi curgeau pastos
Peste-un trup dumnezeiesc
Care chiar al tau era,
Cu solduri, cu sani, cu gura,
Si-alaturi se chiflicea
Viata-mi, mura dupa mura,
Numarata pe de rost
De-un melc surd, si orb, si prost.
M-am intors. Fa-mi adapost
Si-ncerc, bland, sa-ti povestesc.
In primul rand poezia ramane ceea ce-a fost dintotdeuna - defularea personala a unei trairi la nivel existential. Deprimismul artistic, citește mai mult
In primul rand poezia ramane ceea ce-a fost dintotdeuna - defularea personala a unei trairi la nivel existential. Deprimismul artistic, adica starea despre care unii care scriu texte nici macar n-au auzit, ce sa mai spun de simtit. Fara suferinta artistica poezia nu exista, fara traire un poem nu poate respira. Abia apoi se transforma la nivel de receptare intr-un mai mult sau mai putin instrument afectiv, care-si gaseste cel putin o forma de autentic.
