Oare o poezie, fara tine si fara mine, nu se va simti parasita de dragoste?

Oare o poezie, fara tine si fara mine, nu se va simti parasita de dragoste?

Stateam - noi, pe un mal,
si ele, umbrele noastre, pe celalalt -
la fel ca intr-o balanta
si plangeam citește mai mult

Stateam - noi, pe un mal,
si ele, umbrele noastre, pe celalalt -
la fel ca intr-o balanta
si plangeam in hohote. Era frig.
Eram uzi. In oul lor, mortii
dadeau sovaitori din umeri: atata se pricepeau,
atata puteau sa faca si ei, acolo,
in racorosul lor adapost cu mai multe etaje
si prosoape curate pentru oaspeti. Noi, pe un mal,
si ele, umbrele noastre, pe celalalt -
si abia catre seara si-a facut aparitia o faptura
aproape divina, un mic personaj in mai multe culori
la fel ca un mascarici. Era frig, eram uzi
si nu-si mai amintea parola nici unul: cuvantul
pierdut si teribil! S-a prefacut ca plange si el
(sau poate ca nu s-a prefacut! ), a strans intr-o
frunza de ulm cateva mostre din propriile lui lacrimi,
s-a uitat printr-un tub de lemn catre noi
(nu-si mai amintea parola nici unul). "O.K.":
s-a auzit ciripitul sau aproape divin. "Va puteti
intoarce acasa": a ciripit mascariciul. Era frig.
Eram uzi - si fiecare umbra, din motive inca
nedeslusite pana acum, tinea un buchet
de violete proaspete in mana.

Viziune

Ce cap frumos are soarele dimineata
Pe varful Pietrosului. Codrii troznesc
In sangele clocotit varsandu-se larg.
Nu-i place in Olimp, citește mai mult

Ce cap frumos are soarele dimineata
Pe varful Pietrosului. Codrii troznesc
In sangele clocotit varsandu-se larg.
Nu-i place in Olimp, in minereuri.
Ursii umbla prin radacini ametiti
De soarele nemilos, rasturnat
In inima pamantului. Se despica piatra
Intr-un varf de verde. Curge
O lume frageda pe verticala
Si nimeni n-o mai poate prebusi.
Fruntea mea si soarele se iubesc
Prin maduva muntilor. Acuma
Mugurii se izbesc de lumina si crapa.
Capul frumos al diminetii se-apleaca
Pe varful Pietrosului, in flacari

A cazut o frunza-n calea ta
Ratacind pe-a vantului aripa.
Ai zarit-o si-n aceeasi clipa
Ai strivit-o calcand peste ea.
citește mai mult

A cazut o frunza-n calea ta
Ratacind pe-a vantului aripa.
Ai zarit-o si-n aceeasi clipa
Ai strivit-o calcand peste ea.
N-avea grai sa strige in urma ta,
Nici puteri sa spuna cat o doare
Si-a ramas pierduta in carare,
Ploi si vanturi trecut-au peste ea.
Statea lipita de pamant si se intreba
Ce ar face daca vantul ar lua-o
Si-o clipa in palma ta ar aseza-o
Dar a ramas acolo undeva.

A cazut o frunza-n calea ta
Si cine stie cate or sa mai cada
Dar n-ai sa stii nicicand
Si nu-ti va da prin gand
Ca prima frunza ce-a cazut in drumul tau
Am fost eu.

Ce pofta am sa fie nemuritor
si Doamne nu-s decat doar trist
hai viata-mi striga hai da-i zor
si n-am citește mai mult

Ce pofta am sa fie nemuritor
si Doamne nu-s decat doar trist
hai viata-mi striga hai da-i zor
si n-am ce face si exist

Si Doamne nu-s decat doar trist
poet cu stele reci in oase
revendic ca pedeapsa ca exist
iubirile femeilor frumoase

Poet cu stele reci in oase
hai moartea-mi striga hai dai zor
ce-ti trebuie femei frumoase
cand naiba sa te ia esti muritor

O Doamne nu-s decat doar trist
imi revendic steaua deci exist

Cuvintele sunt decoratii obtinute in razboaiele mintii.

Cuvintele sunt decoratii obtinute in razboaiele mintii.

Alb-roz copacii. Fals Gauguin.
Aceleasi strazi. Si apele pavate.
Cumpar doi trandafiri
si intru in cetate.
Sub lovituri de ceas
citește mai mult

Alb-roz copacii. Fals Gauguin.
Aceleasi strazi. Si apele pavate.
Cumpar doi trandafiri
si intru in cetate.
Sub lovituri de ceas
strimb aplecata in cer ca un dolmen
sub lacat intre raiuri si iaduri aminate.
Alb-roz coapcii
in clopote de iarba si de somn.
Sub lovituri de ceas din turnuri vii
pierdut
paradis acest drum
ce ma abate...
Si restul
doar singuratate.

Sint si aici si-n alta parte
si fericit si trist, si rau si bun,
cum viata-nseamna si putina moarte,
cum citește mai mult

Sint si aici si-n alta parte
si fericit si trist, si rau si bun,
cum viata-nseamna si putina moarte,
cum intelept si cum nebun.

Iau barca si ma urc in cer,
si in pamint, si-n flori, si nicaurea,
cum raza serii intr-un giuvaer
si cum ecoul colindind padurea.

Sa ma astepti pe-acelasi mal
unde-am sa ies mereu din ape,
cum fluxul largului egal,
cum si departe, si aproape.

Cum raza serii

Paradoxuri - nebunii, In superba libertate: Unii-si construiesc palate Ca sa moara-n... puscarii.

Paradoxuri - nebunii, In superba libertate: Unii-si construiesc palate Ca sa moara-n... puscarii.