Chiar daca mi se spune in oracol
Ca nu mai am ce darui, n-ascult;
Mai pot sa dau o seara de spectacol
In cinstea unei lacrimi de demult.
Chiar de s-au dus pe rapa toti argintii,
Si viile sub brume putrezesc,
Mai pot sa dau din pivnitele mintii
Cate un cantec si un vin domnesc.
Chiar daca s-a rarit lumina toata
Si de petreceri nu mai am habar,
Mai canta-n crasma inimii o fata,
Si pot sa va mai dau cate-un pahar.
Chiar daca
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Mai baiete, mai voinice, N-a ramas alta pe-aice Decit sa-ncarci ghintul bine
Mai baiete, mai voinice, N-a ramas alta pe-aice Decit sa-ncarci ghintul bine
Se clatina clopotnita luminii
Si pasii-s refuzati de muntii rai,
Iar pana maine m-aresteaza crinii
Ca am tanjit prea mult citește mai mult
Se clatina clopotnita luminii
Si pasii-s refuzati de muntii rai,
Iar pana maine m-aresteaza crinii
Ca am tanjit prea mult la sanii tai.
Chiar sanii tai lipsiti de libertate
Sunt revoltati si sar din inchisori,
Dar ce pirat n-ar vrea sa-mi fie frate,
Cand ar vedea asemenea comori?
Ori sunt ai tai, ori sunt ai nimanuia,
Dar ca sa-i vad mai des as cugeta
Sa cer azil politic la gutuia
Ce arde peste carti in casa ta!
Riscul poetului
Afara ploua ma dezgroapa
la vara voi striga si eu
traiasca ploaia
nevinovat ca o strada in ploaie
ca citește mai mult
Afara ploua ma dezgroapa
la vara voi striga si eu
traiasca ploaia
nevinovat ca o strada in ploaie
ca strada aceasta pe care acum
o femeie traverseaza cu pantofii in mana
in usile strazii toti bat
cu bocancii cu potcoavele
numai tu necunoscuto
mangai cu picioarele goale
pietrele
din usile strazii
la vara voi striga si eu
traiasca ploaia!
Ca o strada in ploaie
Numai fumul, chipul meu celalat descarnat de asteptare creste si se umfla ca un fiu vanat de plans cautand cu citește mai mult
Numai fumul, chipul meu celalat descarnat de asteptare creste si se umfla ca un fiu vanat de plans cautand cu gura sfarcul de mama. Fumul
In primul rand poezia ramane ceea ce-a fost dintotdeuna - defularea personala a unei trairi la nivel existential. Deprimismul artistic, citește mai mult
In primul rand poezia ramane ceea ce-a fost dintotdeuna - defularea personala a unei trairi la nivel existential. Deprimismul artistic, adica starea despre care unii care scriu texte nici macar n-au auzit, ce sa mai spun de simtit. Fara suferinta artistica poezia nu exista, fara traire un poem nu poate respira. Abia apoi se transforma la nivel de receptare intr-un mai mult sau mai putin instrument afectiv, care-si gaseste cel putin o forma de autentic.
Romanta:
De cand astept aici
Facui numaratoarele:
S-au stins vreo zece mii
De stele cazatoare
Si patru licurici.
De citește mai mult
Romanta:
De cand astept aici
Facui numaratoarele:
S-au stins vreo zece mii
De stele cazatoare
Si patru licurici.
De ce nu vii?
E locul plin
De rozmarin
Si levantica
De poti sa faci pe el
Trei iepe, un vitel
Si o vitica.
Poezia dispune neingradit, dupa bunul ei plac, de suferinta .
Poezia dispune neingradit, dupa bunul ei plac, de suferinta .
Cand ai sa vii cu umbra ta frumoasa, voi smulge un izvor din radacini; sub streasina, la cea din urma citește mai mult
Cand ai sa vii cu umbra ta frumoasa, voi smulge un izvor din radacini; sub streasina, la cea din urma casa, va bate lung un clopot de lumini.
Poezia este cea mai buna portie de fericire pe stomacul gol.
Poezia este cea mai buna portie de fericire pe stomacul gol.
