Glasul meu e din pamant sterp si din piatra amara- n-are metafizica cantului lor insumat peste fire, rostind, ranesc transcendenta citește mai mult

Glasul meu e din pamant sterp si din piatra amara- n-are metafizica cantului lor insumat peste fire, rostind, ranesc transcendenta limbajului lor.

Poezia reproducerii: iubire eterna, sex cotidian.

Poezia reproducerii: iubire eterna, sex cotidian.

Autoportret

Sunt cel care ma vezi -
Nici prea urit, nici prea frumos,
Am ochi cenusii sau verzi,
Semn citește mai mult

Autoportret

Sunt cel care ma vezi -
Nici prea urit, nici prea frumos,
Am ochi cenusii sau verzi,
Semn ca as fi norocos.
Nu ma pricep sa fac temenele
Voioaselor fete alese -
Incerc sa ajung pina la stele,
Cum numai poetii incearca adesea.
Drumul mi-i aspru, prieteni putini;
Singur la deal, singur la vale.
Iar unii mi-arunca in cale
Vorbe coltoase, maldare de spini.
E-o veche poveste cu oameni
Si-ale lor intocmeli cam ciudate.
Si n-am incotro - cu ei ma aseaman
Comit fara voie aceleasi pacate.

Octombrie

Pamantul viseaza oameni
si geme
caini de zapada latra in noi
ca si cum luna-

vezi-ti durere citește mai mult

Octombrie

Pamantul viseaza oameni
si geme
caini de zapada latra in noi
ca si cum luna-

vezi-ti durere albastra de drum
s-au cocosat orele
de-atatea rugaciuni

pamantul viseaza fructe de aur
cazand
un strut doi struti de speranta—
ca si cum-

da-mi mana da-mi glasul
sa trecem
silaba asta de fum

pe camp
brandusele singuratatii

toamna ca o bivolita
mananca
din inima asta de scrum.

Poetul, donator de sange la spitalul cuvintelor.

Poetul, donator de sange la spitalul cuvintelor.

In materie de poezie nu poti sa stii ce vei scrie peste o saptamana, daca vei mai scrie.

In materie de poezie nu poti sa stii ce vei scrie peste o saptamana, daca vei mai scrie.

Poezia este limbajul comun ridicat la puterea N.Poezia este inrudita ci ideile,alimentata ci emotii, toate acestea impreuna fiind tinute de citește mai mult

Poezia este limbajul comun ridicat la puterea N.Poezia este inrudita ci ideile,alimentata ci emotii, toate acestea impreuna fiind tinute de pielea delicata a cuvintelor.

Ceea ce nu ma ucide ma face mai poet.

Ceea ce nu ma ucide ma face mai poet.

Calma, obiectiva, solara, lirica erotica a lui Cosbuc vine din aceeasi lume de sentimente puternice, traite cu intensitate, a satului. citește mai mult

Calma, obiectiva, solara, lirica erotica a lui Cosbuc vine din aceeasi lume de sentimente puternice, traite cu intensitate, a satului. Poetul o cunoaste bine: personajele i-au fost familiare inca din copilarie. Dragostea este deci atributul nedespartit al tineretii, de aceea harjoana, joaca ei, da poeziei lui Cosbuc cea mai bogata substanta. Miscarile sufletului nu sunt prea multe, oamenii satului sunt adanci si simpli, gesturile lor traditional previzibile, anecdotica nu prea variata. Dupa trezirea unui anumit presentiment adolescentin al iubirii- La oglinda, incepe cautarea. Fata il cauta pe flacau, flacaul alearga dupa fata: Rea de plata, Suptirica din vecini, La parau, Scara si totul se petrece intr-un adevar, intr-o luminozitate rara. O unda de senzualitate curata, invaluita in decenta si gluma, respira toata poezia de dragoste, al carei eroi sunt frumosi si senini si simpli ca niste fapturi ale antichitatii clasice, ca niste pastori din opera lui Longos. Jocul dragostei este un fel de rit natural, indeplinit cu o sagalnica participare si rezerva de catre fete si flacai. Si Cosbuc construieste in poezia lui fragmente ca de frize alexandrine, cu incantatoare basoreliefuri de viata taraneasca. Si nimic nu e fortat, si nimic nu e schimbat. Selectia a operat bine, eficient, episoadele bucuriei in dragoste sunt rotunjite si pline.