Poetul se lasa usor condus de rime.

Poetul se lasa usor condus de rime.

Homer i-a invatat pe ceilalti poeti arta de a spune minciuni cu indemanare.

Homer i-a invatat pe ceilalti poeti arta de a spune minciuni cu indemanare.

Haiku

O vijelie -
papadia a ramas
doar amintire

In balconul meu -
greierele nu stie
ca ninge citește mai mult

Haiku

O vijelie -
papadia a ramas
doar amintire

In balconul meu -
greierele nu stie
ca ninge de ieri

Canta cu fala
pe cotetu-nzapezit -
cocosul negru

Zapada-n barca
de la malul lacului -
deasupra-i corbul

Ecou de clopot
noaptea la biserica -
trasnet in lunca

Seara de toamna -
in lumina ferestrei
gradina in dungi

Ninge cu fulgi mari -
in lung si-n latul luncii
nici tipenie.

Poezia este casatoria realitatii cu idealul, in sufletul poetului.

Poezia este casatoria realitatii cu idealul, in sufletul poetului.

Muntii nu imbatranesc

Am inceput sa miros a batran
Mi-e tot mai dor de copilarie.
Moartea cu surasul ei citește mai mult

Muntii nu imbatranesc

Am inceput sa miros a batran
Mi-e tot mai dor de copilarie.
Moartea cu surasul ei hapsan
Imi da tarcoale dar amana sa vie…
Ma visez uneori descult, alergand
Ca mai demult, prin iarba uda si rece.
Jumatate din viata mea e vant…
Jumatate o simt cum se trece.
Muntii, muntii eterni ii ravnesc
Pe ei ii scalda zilnic lumina
Si harul soarelui dumnezeiesc
Al zapezii concurand cu hermina.
Muntii nu imbatranesc…

Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii,
siluetele lor subtiate prin care poti infige o lama
fara sa curga sange,
castelele citește mai mult

Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii,
siluetele lor subtiate prin care poti infige o lama
fara sa curga sange,
castelele pe-o rana prinse in plase de paianjen celeste
si muzeele adapostite in castele dezlipite din poveste
si lipite ca niste abtibilduri pe zambete,
pe flash-urile turistilor, pe zarva pasilor pierduti pe dalele roase,
miros de petrosin si analcid, de amoniac din latrinele
miilor de vizitatori care inabusa intrarile si ingrasa oglinzile
cu zigzagul lor de plastilina, printre atipirile oamenilor de ordine,
printre tufisurile plutind pe volute baroce si cristalul trompetelor,
in alcovurile violei da gamba.
Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii. Ma pierd prin campii si pe dealuri,
ma afund in ceata erei eroice, printre steme pentru totdeauna apuse
rupte din trupul infrigurat de puritate.
Figuri de crai se pierd peste coamele orizontului,
se duc si imi apar mai rascolitor in vis,
in tristetea ingrosata ca vinul vechi in ochii deschisi,
indelung sangerandu-mi in creier.

Indelung

Pestera

intr-o zi am intrat eu insami in pestera trupului meu
stinghera si cu parul zbirlit pe cap de citește mai mult

Pestera

intr-o zi am intrat eu insami in pestera trupului meu
stinghera si cu parul zbirlit pe cap de spaima
mai intii am pasit prin desert
leii dormeau rezemati unii de altii ca niste catedrale
spinarile lor erau aurore boreale
cascade niagara de nisip astupau gurile si toti ochii
doar oamenii desertului stiau ca zapada-i fierbinte si moale
in pestera trupului meu se afla un eremit al nisipurilor
mort neputrezit cu miinile impreunate pe piept
si cu fata intoarsa spre rasarit
l-am atins si pulberea mi-a intrat in nari ca urma lasata de foc
leii nu-l devorasera
nici vulturii nu-i curatasera oasele
nici serpii nu-l incolacisera
nimeni nu voia sa manince din mortul acela care nu mirosea a nimic
el statea ca un fetus batrin
il priveam si un glas de femeie nebuna zvonea in mine strigind
cine te-a nascut intre leii uitati ai lui dumnezeu
cine te-a auzit cum sfredelesti in pustiu
cine a simtit cum arzi ca o torta intoarsa pe dos
aspru calugar de diamant
barba ta creste desi ajunsa-i la talpi
barba ta-i asternutul meu pentru vremea cit voi sta inchisa aici
iar daca nu voi iesi niciodata afara
barba ta-i chiar rochia mea de nunta moarte si domnisoara.

Roza de seara

Roza rozelor
Vestea inducerii timpului
Regasit la marginea zarii.

Ceara de sera
Supusa luminii
Cazand citește mai mult

Roza de seara

Roza rozelor
Vestea inducerii timpului
Regasit la marginea zarii.

Ceara de sera
Supusa luminii
Cazand picatura in inima tarii.

Laurii cauta
Nimbul solstitiului,
Echivalenta zilei de soare.

Durerea muntilor
Pierderea sacra ostasilor,
Ducerii noastre-n viltoare.

Auzi uraganul
Cum canta si spumega
Viata se-ndoaie lovind in himere.

Cere poetul, cere lumina
Si nimbul preface
Sarea din ape.

Vanatoarea de taine Voi vana dupa lasarea serii: Cand din stele ies arome Ca din painea sacra a durerii. Eu citește mai mult

Vanatoarea de taine Voi vana dupa lasarea serii: Cand din stele ies arome Ca din painea sacra a durerii. Eu am pusca incarcata cu fantome! Epigrame disponibile