Faina frunzei de artar O macina prin parcuri pasii Un luminis, sa mai tresar, Adast sa uit, tradarea, lasii.

Faina frunzei de artar O macina prin parcuri pasii Un luminis, sa mai tresar, Adast sa uit, tradarea, lasii.

Poezia deosebita este intotdeauna scrisa de cineva care se straduie sa mearga mai departe decat poate merge.

Poezia deosebita este intotdeauna scrisa de cineva care se straduie sa mearga mai departe decat poate merge.

O sa dai sama, boierule Poate au astfel noroc Si romanii, totusi, scap: Vor chelia lui Motoc, Crizei ca sa-i citește mai mult

O sa dai sama, boierule Poate au astfel noroc Si romanii, totusi, scap: Vor chelia lui Motoc, Crizei ca sa-i puna cap! Epigrame disponibile

Ars poetica Nu mai pot scrie Decat un singur cuvant: Liniste!

Ars poetica Nu mai pot scrie Decat un singur cuvant: Liniste!

Poezia este arta de a face sa intre marea intr-un pahar.

Poezia este arta de a face sa intre marea intr-un pahar.

Din nou rasare soarele-n zadar.
Si, ca si ieri, zadarnic va apune.
Zadarnici sori, zadarnicele lune
Masoara-un timp zadarnic, iar citește mai mult

Din nou rasare soarele-n zadar.
Si, ca si ieri, zadarnic va apune.
Zadarnici sori, zadarnicele lune
Masoara-un timp zadarnic, iar si iar.
Zadarnic iesi in prag. Zadarnic pleci.
Si-apoi te-ntorci. Si iar le faci cu schimbul.
Strabati in van zadarnice poteci,
Caci spatiu-i mai zadarnic decat timpul.
Si tu esti mai zadarnic decat tot.
Si totu-i mai zadarnic decat tine.
Strivite de mesajul cosmo-glot,
Cuvintele, sarmanele, nu pot
S-absoarba taina tainicului cod –
Si vin la usa Tainei sa se-ncline.

Stateam - noi, pe un mal,
si ele, umbrele noastre, pe celalalt -
la fel ca intr-o balanta
si plangeam citește mai mult

Stateam - noi, pe un mal,
si ele, umbrele noastre, pe celalalt -
la fel ca intr-o balanta
si plangeam in hohote. Era frig.
Eram uzi. In oul lor, mortii
dadeau sovaitori din umeri: atata se pricepeau,
atata puteau sa faca si ei, acolo,
in racorosul lor adapost cu mai multe etaje
si prosoape curate pentru oaspeti. Noi, pe un mal,
si ele, umbrele noastre, pe celalalt -
si abia catre seara si-a facut aparitia o faptura
aproape divina, un mic personaj in mai multe culori
la fel ca un mascarici. Era frig, eram uzi
si nu-si mai amintea parola nici unul: cuvantul
pierdut si teribil! S-a prefacut ca plange si el
(sau poate ca nu s-a prefacut! ), a strans intr-o
frunza de ulm cateva mostre din propriile lui lacrimi,
s-a uitat printr-un tub de lemn catre noi
(nu-si mai amintea parola nici unul). "O.K.":
s-a auzit ciripitul sau aproape divin. "Va puteti
intoarce acasa": a ciripit mascariciul. Era frig.
Eram uzi - si fiecare umbra, din motive inca
nedeslusite pana acum, tinea un buchet
de violete proaspete in mana.

Viziune

Ceea ce nu ma ucide ma face mai poet.

Ceea ce nu ma ucide ma face mai poet.

Majoritatea oamenilor ignora majoritatea poeziilor pentru ca majoritatea poeziilor ignora majoritatea oamenilor.

Majoritatea oamenilor ignora majoritatea poeziilor pentru ca majoritatea poeziilor ignora majoritatea oamenilor.