S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Cu visele inchegate in jurul pleoapelor, cu algele surasurilor incolacite in coltul buzelor, ne recunoastem mereu in propriul nostru corp: citește mai mult
Cu visele inchegate in jurul pleoapelor, cu algele surasurilor incolacite in coltul buzelor, ne recunoastem mereu in propriul nostru corp: dupa mers, dupa gesturile timide, dupa viata improvizata pe care o traim taras-grapis
Corpul meu, fratele meu, rastignit in viata asta provizorie, in destinul acesta incurabil! Tratat despre corp, 2010
Corpul meu, fratele meu, rastignit in viata asta provizorie, in destinul acesta incurabil! Tratat despre corp, 2010
Si el, corpul nostru, ne stie; mereu se apleaca deasupra paginii scrise, ne priveste pe sub pleoape, ne adulmeca spaimele citește mai mult
Si el, corpul nostru, ne stie; mereu se apleaca deasupra paginii scrise, ne priveste pe sub pleoape, ne adulmeca spaimele si frustrarile, ne surade: din oglinzi si din vise. Tratat despre corp, 2010
Corpul nostru - ca o definitie a unui destin improbabil, chiar daca aprioric. Tratat despre corp, 2010
Corpul nostru - ca o definitie a unui destin improbabil, chiar daca aprioric. Tratat despre corp, 2010
Sunt plamadit din carnea lui Eros si sangele lui Bacchus.
Sunt plamadit din carnea lui Eros si sangele lui Bacchus.
Corpul nostru traieste cu fervoare revelatia cotidiana a suferintei de a trai. Tratat despre corp, 2010
Corpul nostru traieste cu fervoare revelatia cotidiana a suferintei de a trai. Tratat despre corp, 2010
Nebunia celulelor, demonia carnii dezlantuite, fata cu legea morala, atat de straina de intunericul trufas al corpului. Tratat despre corp, citește mai mult
Nebunia celulelor, demonia carnii dezlantuite, fata cu legea morala, atat de straina de intunericul trufas al corpului. Tratat despre corp, 2010
Corpul acesta, cu relieful lui intortocheat si inevitabil, consimtind neincetat la propriile lui limite, eludand spaime si orori abia presimtite, citește mai mult
Corpul acesta, cu relieful lui intortocheat si inevitabil, consimtind neincetat la propriile lui limite, eludand spaime si orori abia presimtite, nu e, poate, altceva, decat o himera deversata in irealitatea amagitoare a concretului, un vis obligatoriu, o iluzie clandestina ce ia, in fiecare zi, din nou, iar si iar, cunostinta de sine.
Cum as putea, ca entitate umana, sa trec granitele propriului meu corp? Asa cum nu pot sa depasesc limitele visului citește mai mult
Cum as putea, ca entitate umana, sa trec granitele propriului meu corp? Asa cum nu pot sa depasesc limitele visului pe care il visez noaptea, ii apartin corpului meu pe deplin, mai mult decat imi apartine el mie.
